Cîrpind sărăcia…

RADU VIDA

Există o prăpastie tot mai mare între stat şi cetăţean. Şi fiecare încearcă să-l păcălească pe celălalt, convins fiind că problemele bunăstării stau în curtea… vecinului. În acest sens, mai vechii şi mai noii guvernanţi au inventat tot felul de modificări fiscale – da’ de, da’ de! – , iar  contribuabilul, care poate desigur, opinteşte să păcălească „fiscul” şi să se strecoare pe lîngă lege în ceea ce priveşte obligaţiile lui faţă de buget.

Ni s-a împuiat capul cu măsurile de combatere a evaziunii fiscale, aia mare, vreau să zic, dar totul a rămas la nivel declarativ. Iar pungaşii, tot pungaşi! Acum, primul proiect al noului ministru al finanţelor, d-nul Florin Georgescu, este – aţi ghicit! – tot despre combaterea evaziunii fiscale, ca parte a angajamentului României faţă de FMI.  Că mi-e greu să înţeleg de ce trebuie să vină nu ştiu ce organism „de afară” pentru a reglementa viaţa noastră economică şi socială – este altă poveste. Cert este că, încă de la paş’opt, luptăm. Şi în tot răzbelul nu găsim nici măcar victime colaterale. Se reglementează aici, şi se sparge buba dincolo, se supraveghează sistemul bancar, dar matrapazlîcurile nu contenesc nici la „gulerele albe”, nici la cele… colorate.

Toată povestea are, totuşi, un rezultat: creşterea inutilă a birocraţiei, generatoare de alte şi alte nereguli financiare. Asta, indiferent dacă-i vorba despre simplificarea complicată a decontării şi plăţilor, deducerea TVA, impozitul pe cîştig sau transferul titlurilor de valoare. Cică vom avea păcură colorată , iar produsele asimilate vor fi şi ele pigmentate. Tare, nu?! Restul e învelit în ambalaj de cuvinte alambicate, nu neapărat pentru uzul urechilor comune. Şi din toată povestea cîştigă politicul, neimpozitat, neaccizat, nededus, ba chiar… sedus cu oareşce procente, pentru mici nevoi, acolo: campanie electorală, străinătăţuri, trai pe vătrai…

E nevoie să ne dezvoltăm, dar sîntem constrînşi la austeritate, n-avem bani, dar ar trebui să crească consumul, creşte numărul de şomeri, dar se cer încasări mai mari la buget. Economia la negru nu înfloreşte, dar nici nu moare, iar toată lumea încearcă să fenteze un minim impozit pe venit. Pe de altă parte, barosanii se plîng că-s înghesuiţi, că se sufocă fiscal şi sucombă sub povara datoriilor.

Nu e de mirare că şi noua guvernare încearcă să mascheze găurile sărăciei şi să peticească, pe ici pe colo, pantalonii rupţi în fund ai poporului. DailyBusines.ro semnalează intenţia premierului Victor Ponta de a reduce numărul mare de taxe inutile (de ce le-or fi pus, cine le-o fi pus, dacă-s tot pe degeaba?!). Se vorbeşte de reducerea CAS cu 5 puncte procentuale. Sau cu cît o fi! Precum şi o impozitare în  3 trepte, de 12, 18 şi 8 la sută. Frumos! Numai că bugetul Casei de pensii este mai mult decît pustiu, iar cei mari, cînd aud de impozite îşi iau izmenele şi se relochează.

Să nu vă gîndiţi că există soluţii miraculoase pentru redresarea situaţiei. Sau, pentru îmbunătăţirea ei. Pentru că, să recunoaştem, niciodată n-am dus-o pe roze. Doar am sperat. O regîndire a înfiinţării unor locuri de muncă stabile şi valabile economic, ar fi o soluţie. Apoi ar trebui să existe o reală voinţă politică pentru eradicarea evaziunii fiscale. Sistem de deduceri, facilităţi reale, dar şi măsuri coercitive adevărate. Fără „loc de lăsat bună ziua”, cînd vine vorba de nemernicii. Şi, poate că ar trebui conştientizat că, pentru a primi, trebuie să dăm. Solidar şi diferenţiat.