Circulara

RADU VIDA

Lucrările reuniunii de la Bucureşti a ţărilor central şi est europene cu China se desfăşoară sub semnul dezagreabil al unei fiţuici. Trimisă de la Bruxelles, circulara atrăgea atenţia ţărilor participante să-şi bage minţile în cap şi să negocieze  ce e de negociat cu această mare putere mondială doar 1) după ce dă raportul asupra ce şi cum în cestiune şi 2) după ce informează Bruxelles cu eventualele acorduri. Impertinenţa cu care Bruxelles ne cere să nu trecem peste limita directoare de negociere stabilită la nivel comunitar reprezintă o premieră, ziceau analiştii care au remarcat fenomenul. În paranteză fie spus, şi nu de dragul de a-i contrazice, trebuie să amintesc că, în alte condiţii, dar tot cu scopuri economice, UE ne-a pus rău şi cu Rusia.

Într-un editorial trecut am amintit în treacăt vizita preşedintelui Rompuy în China şi discuţiile pe acordurile economice pentru ţările UE. Atunci nu existau elemente suficiente pentru a spune clar că Rompuy a negociat tot felul de proiecte economice „comune” doar pentru ţările dezvoltate ale continentului nostru. Omiţînd acele aspecte generale de dezvoltare ale Europei care vizau Centrul şi Estul ei.  Adică, ţările cele mai prăpădite, care, odată intrate în UE au fost „ajutate”! să-şi dezmembreze economiile (parte integrată a fostului CAER, care dăduse atîta bătaie de cap Occidentului).

Nu sînt făcute publice acordurile dintre ţările comunitare în ceea ce priveşte opţiunile lor de negociere directă cu alte ţări. Cert este că, de multă vreme, independenţa şi suveranitatea ţărilor est europene sînt doar nişte spectre fantomatice, pe care nu le bagă nimeni în seamă. Şi, în consecinţă, sînt)sîntem şantajaţi la modul cel mai ordinar. Prin stratageme dibaci alcătuite şi prin cozi de topor la cel mai înalt nivel, România a reuşit să intre într-un „război rece” cu Rusia.  (Prin această afirmaţie nu subînţeleg şi faptul că Rusia ar fi o prietenă adevărată a ţării noastre. Dar interese politice şi economice ne-ar fi obligat să păstrăm o relaţie decentă cu una din ţările cele mai mari, vecine cu noi, şi care au un potenţial uriaş în ceea ce priveşte absorbţia tehnologică a unor ţări asemănătoare nouă). După… reuşita în stricarea aerului cît de cît respirabil a relaţiilor dintre noi şi Rusia, Occidentul dezvoltat a încheiat acorduri mult mai avantajoase cu „pericolul de la Răsărit”, care oferă Germaniei şi Franţei gaz, spre exemplu, la un preţ mult mai avantajos decît nouă.

Să sperăm că, în cazul Chinei, nu se va repeta scenariul. Iar speranţa se bazează pe faptul că R.P. Chineză are fonduri uriaşe destinate investiţiilor din întreaga lume. Evident că Occidentul nu are nici un interes să săltăm din mocirlă. În primul rînd că îşi periclitează desfacerea propriilor produse şi, concomitent, trebuie să facă faţă şi produselor chinezeşti, fabricate aici sau aiurea, şi pătrunse pe pieţele lor de desfacere. Dar China (spre deosebire de Rusia) este chiar un prieten dezinteresat.  Geostrategic, în primul rînd. Dar aceleaşi coordonate sînt deosebit de favorabile pentru dezvoltarea unor schimburi economice şi promovarea unor investiţii de mare respiraţie.

Cu toată temerea Occidentului, România şi-a respectat întotdeauna cuvîntul dat. Şi, nici de această dată, nu va negocia în afara celor convenite cu partenerii din UE. Dar nici nu se poate să suportăm la infinit dezastrul provocat de ingerinţele UE în slăbirea noastră economică şi pasivitatea pe care ne-o cere pentru a rămîne ţară de categoria a doua. Cu tot… CAP-ul acesta de UE, avem dreptul, ca naţiune liberă, să urmăm calea progresului. Iar reuniunea de la Bucureşti cu partenerii chinezi şi celelalte ţări est şi central europene (în Capitala noastră vor fi prezenţi 16 prim-miniştri)  vine să  confirme aspiraţia fiecărei ţări din UE de a păşi pe calea progresului. Iar ruşinoasa circulară  trebuie, fie şi la figurat, arsă.
Dar nu şi uitată!