Cine sînt noii stăpîni?!

Ilie CĂLIAN

CALIANZiua de vineri a venit cu o mare “bombă” politică: DNA a dispus începerea urmăririi penale faţă de Victor Ponta (exact în ziua în care “noul” PNL depunea o moţiune de cenzură împotriva Guvernului condus de Ponta). A urmat exact ceea ce era de aşteptat: Imperatorul Klaus Iohannis s-a întîlnit cu premierul şi a declarat că, “Avînd în vedere toate acestea, solicit demisia premierului Victor Ponta”. Gargara pe această temă a co-preşedintei “noului” PNL, Alina Gorghiu, nu contează. Contează faptul că Imperatorul Klaus Iohannis a arătat că este gata să treacă peste Constituţie, pentru a-şi impune “Guvernul meu” – printr-o altă modalitate decît a făcut-o Băsescu în 2004-2005.

Să ne întoarcem la Constituţie. Bună-rea, Constituţia este clară: articolul 107, alineatul (2) precizează că “Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru”. Nimic mai mult. Nu se spune nici că îi poate solicita demisia, nici că nu poate: pur şi simplu, nu se poate pune această problemă. Pe româneşte: în discuţia între patru ochi dintre preşedinte şi premier, Iohannis ar fi putut să-i recomande demisia – dar în nici un caz nu avea dreptul constituţional să ceară oficial demisia primului ministru. Un preşedinte corect din punct de vedere constituţional ar fi fost prudent în declaraţii publice.

Ar fi de observat – aşa, în trecere… – o diferenţă de “precizări” între Victor Ponta şi Laura Codruţa Kövesi. Şefa DNA a afirmat că Ponta ar fi fost citat să se prezinte la DNA cu mai multe zile în urmă. Ponta afirmă că a fost chemat telefonic joi după-amiază, la ora 16,15, de către procurorul Jean Uncheşelu. Pe cine să crezi? – din moment ce convorbirile primului-ministru sînt înregistrate?! Nu cumva au dreptate amîndoi?! Adică, d-na Kövesi l-o fi chemat mai demult, dar, “din neglijenţă”, citaţia n-a ajuns la Ponta: un funcţionar “neglijent” de la DNA, nu poştaş “neglijent” – în aşa fel, încît “bomba” a explodat la timp.

Aşadar, întorcîndu-ne la Constituţie: doar coaliţia de guvernare, adică majoritatea parlamentară, poate decide schimbarea primului ministru. Pînă atunci, el rămîne o persoană care nu a fost dovedită ca fiind vinovată şi, prin aceasta, condamnată. Citiţi cu atenţie fraza prin care Iohannis se “explică”, o frază care arată nu că Iohannis nu cunoaşte limba română, ci că, intenţionat, amestecă feluriţi termeni, pentru a manipula opinia publică. Zice Imperatorul-scriitor de la Cotroceni că este o situaţie imposibilă pentru România ca prim-ministrul să fie învinuit pentru fapte penale”. Cum, adică, “imposibilă”?! Vă rog să cercetaţi dicţionarele limbii române moderne la cuvîntul “imposibil” şi încercaţi să înţelegeţi ce a vrut să spună preşedintele-scriitor…

Dar vă rog să vă mai amintiţi cîte ceva. De pildă, la puţină vreme după ce a plecat de la Cotroceni, Băsescu preciza că Ponta n-o să ciocnească ouă roşii la Palatul Victoria. Ce ştia Băsescu despre dosarul lui Ponta şi ce i se pregăteşte?!… Apoi, cum vă explicaţi că există cîteva ambasade ale unor ţări “aliate”, care mereu încearcă să impună conduita politicienilor şi -supremă neruşinare! – a Parlamentului faţă de DNA. Mai amintiţi-vă cum s-a inflamat o firmă austriacă de exploatare a pădurilor României cînd i s-au adus anumite acuzaţii – şi cît de repede s-au inflamat, iarăşi, nişte ambasade în legătură cu posibilitatea ca Parlamentul să modifice anumite prevederi din Codul penal şi cel de procedură penală şi să adopte anumite legi care ar proteja patrimoniul României.

Mă întorc la aroganta intervenţie a lui Iohannis: el spune că Ponta este “învinuit”. Pînă la ora la care se răţoia Iohannis, Ponta nu fusese audiat ca învinuit, nu i se ceruseră acte etc. Însă, ne amintim, iarăşi, de o vorbă spusă cu ironie de acelaşi Ponta: că, dacă guvernul nu poate fi demis prin mijloace democratice, o să-l dea jos DNA… Şi să ne mai amintim ceva: Iohannis avusese nişte procese pe tema inceompatibilităţii, dar asta nici nu l-a scos din cursa pentru Cotroceni, nici nu a determinat acuze violente după alegerea sa. Alegere – iarăşi vă rog să vă amintiţi – suspectă, prin răsturnarea de scor şi pe care politologii şi specialiştii în sociologie politică şi în psihologie socială nu şi-o pot explica. Iar peste toate, ar fi cazul să ne mai amintim de adevărul spus de “gura păcătosului” Băsescu, conform căruia SRI şi DNA şi-au căutat noi stăpîni, după plecarea sa de la Cotroceni. A recunoscut – din prostie, din aroganţă?! – un general SRI că “serviciul” continuă să se preocupe de procese şi pe timpul desfăşurării acestora, adică influenţează procurorii şi judecătorii. Iar de la Consiliul Superior al Magistraturii, aflăm că acesta este “partener” al DNA – o aberaţie din punctul de vedere al oricărui sistem judiciar.

Pe scurt: este evident că poporului român i se refuză dreptul la democraţie parlamentară. Cine sînt noii stăpîni?!

Articole din aceeasi categorie