Cine s-ar atinge de “mica corupţie”?!

Ilie CĂLIAN

O serie de “scandaluri” de mare  amploare şi “pe verticală”, şi “pe orizontală” preocupă presa în ultima vreme: scandaluri de corupţie şi furt organizat pe scară largă şi în care se îmbină “armonios” persoane publice şi persoane private, întărind adevărul că, în ţara noastră, cele mai mari “chiverniseli” – de venituri mai mici sau mai mari – se fac în dauna banului public. Aşa am aflat că un grup de medici şi farmacişti făceau şmecherii cu reţete false, pentru a scoate bani din medicamente cu plata compensată integral sau parţial. A urmat scandalul cu “naşii” de la CFR Călători şi şefii lor din conducerea companiei. Apoi – bancheri şi funcţionarii publici (“înalţi”) care furau statul prin creditele pentru IMM-uri. Acum, un alt scandal “monstru”, cu CNAS şi banii statului şi ai asiguraţilor de sănătate. De altfel, un control al Curţii de Conturi evidenţia că, în anii anteriori – pînă azi! – s-au furat sume imense din banii publici.

Nu ştiu ce dovezi au procurorii DNA şi DIICOT. Nu vreau să spun că n-ar avea dreptate, în principiu – adică nu vreau să spun că nu s-ar fi furat pe rupte. Ceea ce ştiu – ca oricare cetăţean care, de ani de zile, urmăreşte circul descinderilor, reţinerilor, arestărilor preventive şi proceselor întinse pe trei-patru-cinci ani – este că prea adesea aceste procese sfîrşesc jalnic, în sensul că marele tărăboi se încheie NUP (neurmărire penală) ori cu pedepse mărunte ori cu salvarea principalilor vinovaţi. Şi mă întreb şi eu, mereu, ca şi restul cetăţenilor, cum se explică acest fapt. Să fie toţi aceşti poliţişti, interceptori audio-video şi procurori atît de incapabili din punct de vedere profesional, încît să nu poată obţine probe care să se adune în “dosare beton”, pe care să nu le poată spulbera niciun avocat?! Să fie, invers!, judecătorii atît de incompetenţi, încît să nu poată înţelege ce înseamnă acele probe?! Să fie vorba – aşa cum au fost cazuri – de abile şmecherii pentru “albirea” dosarelor?! Adică, intenţionat să fie prost făcute de către procurori?! Sau intenţionat ignorate de către judecători?! Sau, poate, legile să fie astfel făcute, încît să lase “pîrtie” celor care vor să fure statul (sau pe competitorii privaţi mai puţin înzestraţi cu darul stabilirii de relaţii amicale cu “cine trebuie”)? Probabil e vorba şi de unele, şi de altele.

Dar mai îngrijorător este faptul că această rîie a furtului, înşelăciunii, “jmecheriei” a cuprins toate categoriile sociale, de vîrstă profesii şi studii. De la cetăţeanul “cinstit” care cumpără chilipiruri despre care ştie că sînt lucruri furate, la cel care fură din banul statului cu acte-n regulă (de fapt măsluite, sau “pe lîngă lege”) şi pînă la cel care evită impozitele pe diferite căi – toţi se scuză, arătînd către “marea corupţie”, către marile furturi, către marile “tunuri” în afaceri cu statul.

Trăim un paradox: din cei vreo 19 milioane de cetăţeni, cît se pare că sîntem, conform ultimului recensămînt, doar vreo 4,3 milioane sîntem salariaţi. Dintre aceştia, doar vreo trei milioane lucrează în sectorul privat, aducînd bani la bugetul de stat. (Desigur, bugetarii îşi au rostul lor şi o bună parte dintre ei, cum sînt cei din sănătate şi educaţie, restituie, în felul lor, imediat sau ulterior, sumele cu care au fost plătiţi – prin menţinerea sănătăţii şi formarea forţei de muncă.) Iar dacă, în aceste vremuri de criză, sînt atît de puţini cei care au salarii – iar acestea sînt mici, iar pensiile – şi mai mici -, cum se face că, în general, societatea nu se zguduie de mişcări de nemulţumire?! Simplu: există felurite mijloace de a obţine venituri nefiscalizate, bani care nu există în circuitul oficial, proveniţi din munca la negru şi evaziunea fiscală.

Nu cumva guvernanţilor le-a convenit această situaţie – situaţia în care sînt foarte mulţi cu musca pe căciulă, astfel că, pe lîngă ei, vor putea “da tunuri” în linişte cei sus cocoţaţi?! Să înţelegem că autorităţile şi corpul de control al primului ministru se grăbesc, acum, să instaureze ordinea şi cinstea, care ar trebui să fie esenţa unui regim democratic? Aşa să fie! Să-i prindă şi să-i dea pe mîna Justiţiei pe toţi cei care, cocoţaţi în anume posturi înalte, fură banul public. Admiţînd că într-un an reuşesc să facă ordine în toate aceste “sectoare” ale statului, ce vor face mai departe? Adică: terminînd cu “marea corupţie”, cu “marile tunuri”, se vor concentra asupra “micii corupţii”, micilor furtişaguri, micii evaziuni fiscale – asupra unui domeniu în care au fost/sînt/vor fi implicaţi milioane de alegători?! M-apucă rîsul!