Cine îi speculează pe sclavii români

L’Espresso

Vreţi să importaţi muncitori la cost redus? Acum este posibil şi puteţi închiria pachete întregi de “mînă de lucru calificată”, gata să fie utilizată. Şi totul este legal, inclusiv salariile, cu mult inferioare faţă de standardele din Italia şi faţă de contribuţiile care ar trebui să fie vărsate conform tarifelor din Estul Europei. Este suficient să vă adresaţi unor agenţii de recrutare a forţei de muncă, în România, Bulgaria şi Polonia, sau în alte ţări din Est care fac parte din UE: personal comunitar, în întregime european, în afară de salariu. “Respectînd regulile, vă putem garanta economii de circa 25-30%”, sugerează directorul unei agenţii italiene cu sediul la Bucureşti, la care fac apel şi mari industrii din Germania şi din Franţa.

Mecanismul este explicat de o altă societate de mediere din România. “Pentru acest personal este suficient să garantaţi, pe hîrtie, un contract care oferă acelaşi salariu acordat italienilor, dar puteţi economisi asupra contribuţiilor pentru pensie, care sînt plătite pe baza tarifelor din România, cu mult inferioare faţă de cele din Italia”. Cum poţi face acest lucru? “Pe contract se precizează cifra care ar trebui să fie indicată pe baza unui contract italian, dar cu muncitorii trataţi un alt salariu, la jumătate. Noi vom încerca să vă trimitem muncitori români care nu au experienţă de lucru în Italia şi pentru care 1.000 de euro sînt deja un mare noroc şi care nu cunosc detaliile contractelor italieneşti”. Acesta este mecanismul, care înseamnă evaziune fiscală şi lipsă de drepturi şi care pune în pericol regulile concurenţei dintre întreprinderi în Italia. Şi care face astfel încît muncitorii italieni devin şi mai puţin competitivi, în timp ce şomajul continuă să crească. După semnarea contractului, muncitorii români “gata să fie utilizaţi” sosesc în Italia în mod rapid.

În estul UE, exportul de mînă de lucru a devenit o industrie înfloritoare. Numai în România există peste 3.500 de astfel de agenţii. Proprietarii sînt manageri occidentali care au transformat speranţa a mii de şomeri într-un “business” milionar pe baza directivei comunitare din 1996 asupra detaşării muncitorilor în cadrul UE şi exploatînd lipsa de reguli în unele ţări membre ale UE, unde sosesc muncitori, zidari, şoferi de camioane, muncitori sezonieri din Est, relevă publicaţia amintită.

În perioada 2010 – 2011, conform datelor difuzate de Ministerul italian al afacerilor sociale, pe baza regulei detaşării, au sosit în Italia 10.000 de muncitori din România şi peste 800 din Bulgaria. Şi de asemenea peste 14.000 din Lituania, Letonia, Polonia şi Slovenia. Personal care costă foarte puţin şi care susţine întregul sector al construcţiilor, pus în pericol în Italia din cauza crizei economice. “Totul este legal, în mod paradoxal, şi totul se bazează pe mecanisme care nu permit un control adecvat asupra salariilor”, a afirmat Paolo Pennisi, director al departamentului de inspecţie de la Ministerul Muncii de la Roma. Această “invazie” a resurselor umane nu ar duce la naşterea unor astfel de probleme, dacă în ţările din Uniunea Europeană ar exista o lege care ar impune aceleaşi salarii şi aceleaşi drepturi în toate ţările membre. Dar, la ora actuală, diferenţa de tratament economic între un artizan italian şi unul român sau bulgar este de circa 1.000 de euro, notează autorul articolului amintit.

Există şi alte posibilităţi. “Puteţi cere muncitori “la container”. Unele societăţi furnizează 50 de muncitori care acceptă 6-7 euro pe oră, fără hrană şi locuinţă, şi dispuşi să doarmă în containere şi barăci, pe şantier”, explică managerul. Dar atenţie: “În fiecare lună, 15 societăţi sînt controlate de Inps” (institutul naţional de protecţie socială). Dar pentru sancţiuni mai este timp, deoarece acestea sosesc chiar şi după trei ani. Există firme care oferă condiţii “de extremă seriozitate”. “În această perioadă, filiala noastră din Bucureşti a detaşat în Italia 187 de muncitori în regiunile Puglia şi Lombardia”, ne explică Enzo Mattina, director adjunct al Agenţiei Quanta, un colos în sectorul forţelor de muncă. “Aceşti muncitori au un salariu egal cu acela pe care l-ar avea în ţara lor, integrat pînă la nivelul unui muncitor italian cu aceeaşi calificare. Plus costurile de transport, locuinţă, hrană, o dată pe zi, şi de transport către hotelurile sau casele în care locuiesc şi locurile în care vor trebui să lucreze; în plus, au o poliţă de asigurări”.

O altă agenţie, Humangest, autorizată de minister, detaşează la ora actuală circa 100 de muncitori pe lună, cu contracte pe o durată medie de şase luni. “Asigurăm tratament economic şi legal “în totalitate”, care nu este inferior faţă de acela de care beneficiază oamenii muncii angajaţi la acelaşi nivel în statul în care se deplasează”, ne explică directoarea Laura Ravasi.

În afara acestor agenţii de mediere, mai există o altă posibilitate. Poţi crea o firmă reală sau falsă, cu sediu legal în statul din care iei personalul pe care apoi îl transferi în Italia, în sediul local al întreprinderii fondate la Timişoara sau la Cracovia. La sindicat ajung sute de semnalări. Exploatarea se reînnoieşte în mod continuu şi se ascunde sub diferite forme şi combinaţii pline de fantezie, de detaşare comunitară.

Dar mai există şi false societăţi din regiunea italiană Emilia Romagna (nord), care propun mînă de lucru low cost. “L’Espresso” a examinat un fax trimis de firma de la Rimini “Laghi Costruzioni” în unele birouri din cîteva întreprinderi din Emilia Romagna. “Vă propunem muncitori şi aplicăm reguli pentru a evita probleme. Muncitori din România: zidari, electricieni, instalatori”. Dispuşi să muncească fără pauze 26 de zile pe lună, zece ore pe zi. Iată care sînt propunerile: un “pachet” de patru persoane costă 11 euro pe oră, inclusiv transport, hrană şi locuinţă; zece euro dacă cererea este pentru 12 muncitori; pentru cei mai exigenţi, 24 de muncitori la nouă euro pe oră. “Asigurăm de asemenea semnarea contractelor cu firma acestor muncitori, în România”. Şi se mai asigură un ulterior avantaj, de 80 de eurocenţi pe oră (200 de euro pe lună), dacă angajatorul pune la dispoziţie locuinţele, precizează publicaţia amintită.

Contactaţi de “L’Espresso”, proprietarii întreprinderii au negat acest fax. “A fost o iniţiativă a unui colaborator pe care l-am denunţat autorităţilor judiciare. În Italia nu se poate face aşa ceva”. Dar în străinătate se poate face. Proprietarul acestei firme lucrează foarte mult: are peste 80 de şantiere, în alte ţări europene.

Între timp, magistraţii au fost deja informaţi de sindicate. “Detaşarea comunitară este un fenomen care a explodat în mod uluitor”, observă Walter Schiavella, secretar naţional al departamentului de construcţii din cadrul sindicatului Cgil. “Este un fenomen care s-a extins mai ales în regiunile din centru-nord: Lombardia, Veneto, Lazio, Emilia Romagna. Din ce în ce mai multe întreprinderi îşi deschid filiale în România. Legea prevede aplicarea salariilor din Italia, dar nu toate firmele respectă legea: contractele sînt româneşti, iar plata contribuţiilor pentru pensie se face în România. Avantajul este enorm”, adaugă Schiavella.

În regiunea Veneto, pe 12 decembrie anul trecut, 24 de zidari români au declarat grevă şi au blocat lucrările care se desfăşurau la o şcoală elementară din Zugliano, în provincia Vicenza. Au rămas pe şantier zi şi noapte, dormind în cîteva barăci artizanale. Au rămas fără salarii timp de patru luni. Întreprinderea pentru care lucrau, Cosmo Haus din Reggio Emilia, nu i-a plătit niciodată. Proprietarul, Giampaolo Nizzoli, la început a negat că i-ar cunoaşte pe aceşti muncitori români. Dar apoi şi-a recunoscut responsabilitatea. Partenerul lui Nizzoli în România este firma Cosmo Work.

Există un alt precedent, tot în nord-est. Tribunalul din Treviso, în martie 2012, a condamnat doi antreprenori de la “Capital Team” pentru evaziune fiscală: această firmă aducea muncitori din România, exploatînd legea asupra detaşării comunitare. “Capital Team” angajase în România 90 de muncitori la costul de 11 euro pe oră, dar, în realitate, aceştia erau plătiţi cu numai cinci euro pe oră. O evaziune fiscală de aproape două milioane de euro în doi ani.