Cîinii şi “domnul de la primărie”

Adeseori vedem la televizor cum le place oamenilor să facă activităţi de agrement cu cîinele lor, să sară cu paraşuta, să meargă pe motocicletă, să facă surf. Eu nu obişnuiesc să fac nici una dintre aceste activităţi, dar îmi face extrem de mare plăcere să mă plimb prin oraş cu căţeluşa mea Didi de 11 ani, care ştie să mă aştepte răbdătoare în faţa magazinului cînd fac cumpărături,  ştie să stea cuminte pînă îmi scot banii din bancomat  şi ştie exact cînd se traversează  la trecerea de pietoni  şi mă trage de lesă dacă cumva rămîn pe gînduri. Dacă sînt cu ea nici o distanţă nu-i prea mare pentru mine şi nici prea obositoare.

De la o vreme tot mai mulţi proprietari de cîini din cartierul Mănăştur se plîng că sînt agasaţi de un aşa-zis “domn de la primărie” care ba îi atenţionează că nu au voie să se plimbe pe strada respectivă cu patrupedul, nici cu lesă şi botniţă, nici fără, ba îi ameninţă că le dă amenzi usturătoare.

În Occident e permis accesul cu cîinele peste tot, la restaurant, în magazine, în mall-uri. În SUA am văzut anul trecut o femeie în vîrstă plimbîndu-se într-un mall luxos cu doi pudeli. Aici, în Cluj-Napoca, nici măcar în troleibus nu ai voie să urci cu un animal, nici dacă îl ţii în cutie de transportat patrupede. Noi o obligăm pe biata pensionară, cu pensia de 600 lei, pentru care singura companie e animăluţul preferat, să urce în taxi ca să ajungă la veterinar.

Acest domn care încearcă să facă ”ordine şi disciplină” pe străzile Mănăşturului, hîşîind proprietarii de cîini, evident, acţionează la dispoziţia primăriei, care instituţie administrează un forum intitulat domnuleprimar.ro, unde citim un răspuns foarte amabil şi permisiv la o astfel de sesizare a unei doamne care, tot aşa, ca mine a fost agasată de domnul de ordine. Răspunsul sună aşa:  ”Vă asigurăm că atîta timp cît dumneavostră vă plimbaţi cu animalul de companie în alte locuri decît cele în care alţi clujeni îşi scot copii la joacă şi dacă strîngeţi excrementele lăsate de acesta de pe domeniul public, nu veţi fi amendată.”.

Este un răspuns logic şi acceptabil de orice deţinător de animale. Dar după cum vedem, realitatea e alta. Eu am impresia că acest oraş se împarte în două tabere: există cetăţenii de rang întîi şi cetăţenii de rangul doi, printre care mă număr şi eu, bineînţeles, făcînd greşeala sau avînd nenorocul să am cîine… Cetăţenii de rangul întîi au voie să umble peste tot, să arunce hîrtii pe jos, să scuipe şi să înjure şi să dea telefoane la primărie non-stop şi cînd le taie capul (la care primăria reacţionează prompt şi în favoarea lor, doar instituţia serveşte interesele publicului, nu?) că nu mai au loc de nebune ca mine, care îndrăznesc să ies din casă însoţită de o ”javră”. Iar cetăţenii de rangul doi n-au decît să umble pe străzi lăturalnice şi să-şi ceară scuze că există. Azi am auzit că acest domn obsedat a vrut să amendeze o femeie în vîrstă care şi-a legat bichonul în faţa unui magazin de second-hand. Cică nu e voie nici asta mai nou. Eu propun primăriei să împînzească tot oraşul cu pancarde cu interdicţia: “Accesul cu cîini e interzis”, ca să ştim o treabă, şi mai ales ca să candidăm cu mai mare succes la titlul de capitală culturală europeană. (Între timp, să nu uităm că nivelul de civilizaţie constă şi în faptul cum ne raportăm la animale).

Primarul ar trebui să fie conştient că şi deţinătorii de cîini sînt plătitori de taxe şi impozite. Pe de altă parte, cred că sînt lucruri mult mai importante de rezolvat în oraşul acesta decît chestiunea cîinilor… cu stăpîni. De fapt, tabăra deţinătorilor de animale este mult mai mică decît cea adversă şi nu contează aşa de mult la numărul de voturi. Atunci am înţeles logica, să trăiţi!

Edith Bodizs,
Radio Cluj