Chiulul parlamentar

RADU VIDA

Nu cred că trebuie să ne luăm după vorbele de campanie ale celor care, zilele acestea, opintesc să ne păcălească în fel şi chip. Da’, de, da’, de vom pune ştampila în dreptul numelor lor şi, timp de patru  ani, se vor putea lăfăi în fotoliile Parlamentului. Lăfăi, vorba vine, pentru că, acum, ne cer votul să ajungă acolo şi cînd acest lucru s-a întîmplat, fac nazuri şi trec cît se poate de rar pe la instituţia care „îi scoate din foame.”

Sulfina. Barbu Sulfina s-a gîndit să jongleze cu cuvintele şi să propună alegătorului „măsuri drastice” împotriva parlamentarilor chiulangii. Frumos! Există însă în textul fostului ministru PDL o serie de inadvertenţe care merită a fi semnalate. Nu pentru că ne temem că ele, măsurile, vor deveni vreodată realitate. Pînă la urmă, tot ce a propus Sulfina (bune, rele) au fost ignorate de colegii de partid şi parlamentarii de pe tot spectrul politic. Aşadar, nu-i nici un pericol ca vorbele femeii care grăieşte mult să şi fie puse în practică. Dar nici n-am vrea  ca Sulfinica să ne creadă ăi mai proşti dintre alegătorii care – nu-i aşa?! – îi vor da din nou votul.

În introducţiune, Sulfina zice că parlamentarii care absentează  50% din şedinţe să fie revocaţi. Din start, vasăzică, un parlamentar ar trebui să ştie că poate absenta 49% din şedinţele anunţate. Nu se pun la socoteală absenţele motivate (?!?), kilogramele de concedii medicale, deplasările în străinătate etc.   Pe urmă, zice Sulfina că treaba asta ar trebui consemnată în Constituţie. Adică, la modificarea Legii fundamentale să se ţină cont şi de emanaţia Sulfinei, care a gîndit şi a fundamentat eradicarea chiulului din cea mai reprezentativă instituţie a statului (chiar şi 49%  e un progres, nu?).

Trăim doar cu speranţa că, în viitor, cei care se înhamă să modifice Constituţiunea vor şti că aceasta nu este făcută pentru a consemna  evenimente din gunoiada aleşilor. Că Legea fundamentală  nu cuprinde decît principiile de bază ale organizării statale, stabileşte drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, sistemul electoral, organizarea puterilor supreme şi locale, reflectînd în întregime structura societăţii la un moment dat. Şi nicidecum nu se ocupă de ce culoare de ciorapi trebuie să poarte parlamentarele ţării, la ce oră să vină la şedinţele în plen, sau cînd să fie sancţionaţi pentru una-alta. Pentru toate astea există Regulamentul Camerelor. Numai că, vedeţi dumneavoastră, acest regulament a fost făcut de către cei care au cuţitul şi împart pîinea. Aţi fi vrut ca operaţiunea să se facă în defavoarea lor? Ei bine, v-aţi înşelat!

Urmărind firul gîndirii clarvăzătoare a Sulfinei Barbu, surprindem sforăiturile din următoarea aserţiune: „parlamentarii nu sînt cu nimic mai presus decît orice alt cetăţean al acestei ţări”. Serios? N-aş vrea să dezvolt subiectul. Aş şopti la urechiuşa demnitarului că minte. Şi fiecare dintre noi are dovezi. Sulfina, însă, zice că orice elev chiulangiu este exmatriculat după un număr de absenţe. Ba şi unui angajat i se taie din salariu, după care, dacă n-a înţeles…mesajul, e concediat. Parlamentarii? Iau indemnizaţia întreagă şi n-au nici pe dracu’! Şi nici nu vor avea, v-asigur, pentru că neruşinarea a pus demult şeaua pe aleşi, iar poveştile lor de duh ne aduc aminte de cît sîntem de imbecili, cînd după atîta troacă, mergem şi-i votăm tot pe cei care, atîta vreme, ne-au tras basca. Pe ochiul care ar trebui să le monitorizeze şi suflarea din urmă.
Pe bune!