Chestiunea Basarabeană în Conferința de Pace de la Paris

Proiectul editorial derulat de Făclia de Cluj şi Universitatea „Babeş-Bolyai” în contextul aniversării a 100 de ani de la semnarea tratatelor de pace de după Primul Război Mondial continuă astăzi cu un studiu semnat de Gheorghe Cazacu privind Chestiunea basarabeană în Conferința de Pace de la Paris din 1919-1920.

În urmă cu un secol, România ieșea victorioasă la capătul unui război care lua milioane de vieți omenești și care a schimbat harta lumii într-un mod în care nu se mai întâmplase până atunci. „Marele Război”, așa cum a fost cunoscut Primul Război Mondial până la momentul izbucnirii celei de-a doua conflagrații mondiale, a adus sfârșitul marilor imperii europene și, împreună cu asta, a diminuat considerabil rolul avut de „Bătrânul Continent” în politica internațională. Pe ruinele vechilor imperii (Rus, Austro-Ungar și Otoman) aveau să apară la scurtă vreme mai multe state „succesoare” care au „umplut” un „vid de putere”, cum bine o spunea Eric Hobsbawm în una din lucrările sale, lăsat de imperiile defuncte.