Cercetarea privind gazele de şist divizează România

New York Times

România urmează să înceapă explorarea rezervelor sale de gaz de şist în cadrul unui demers destinat să asigure independenţa energetică, în pofida unor proteste locale împotriva potenţialelor riscuri şi a îngrijorărilor de la nivel european privind tehnologia utilizată pentru exploatarea unor surse neconvenţionale de gaze.

“Cred că cetăţenii din România ar dori să ştie dacă aceste resurse există în ţara lor”, a declarat într-un interviu Thomas Holst, country manager al Chevron. “Este de importanţă strategică pentru România să dezvolte securitatea energetică”, a precizat el.

Mai multe companii petroliere şi-au exprimat interesul în explorarea a ceea ce se crede a fi un potenţial semnificativ al ţării. Conform unei evaluări a “US Energy Information Administration”, România, Bulgaria şi Ungaria ar putea deţine împreună aproximativ 538 de miliarde de metri cubi, sau 19 trilioane de metri cubi, de rezerve de gaze de şist recuperabile din punct de vedere tehnic.

Compania de energie Chevron din SUA a obţinut din 2010 concesiuni în România, acoperind o suprafaţă combinată de 870.000 hectare, sau 2,2 milioane de acri, în cîmpiile din est şi regiunea de coastă a Mării Negre a ţării. După prospectarea de suprafaţă, compania intenţionează să demareze o campanie de foraj de explorare în acest an. “Chevron crede că România are potenţial pentru un proiect de succes”, a afirmat Holst. “Ne aflăm în primele zile de activitate. Nu au fost forate puţuri. De aceea este esenţial să se efectueze o explorare standard de gaze naturale”, a precizat el.

La Bîrlad, un oraş sărac din punct de vedere economic, 2.000 de localnici s-au reunit în luna martie în cadrul unei rare demonstraţii împotriva activităţilor planificate în zonă. Economia regiunii, afectată de pierderea industriei grele de la căderea comunismului în 1989, ar putea beneficia de pe urma investiţiilor mari pe care le-ar aduce dezvoltarea gazelor de şist. Potrivit Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) din România, de exemplu, forajul de explorare în regiunea Dobrogea, pe coasta Mării Negre, ar putea aduce investiţii de peste 80 de milioane pe o perioadă de patru ani. Cu toate acestea, protestatarii de la Bîrlad au declarat că sînt îngrijoraţi cu privire la potenţialul efect asupra mediului local.

În ţara vecină, Bulgaria, Parlamentul, sub presiunea unor protestatari, a impus o interdicţie în ianuarie privind fracturarea hidraulică – tehnologia utilizată pentru a extrage gaze naturale din şisturi. Interdicţia a provocat anularea autorizaţiei de explorare în Bulgaria pentru Chevron.

Ecologiştii din România speră ca Bucureştiul să urmeze exemplul bulgar. “Nu vrem ca explorarea gazelor de şist să continue, din cauza metodei folosite, care este singura disponibilă în acest moment”, a declarat într-un interviu Miruna Ralea, directorul executiv al asociaţiei de mediu Alma-Ro din Bucureşti. “Fracturarea hidraulică este puternic poluantă şi, în opinia noastră, riscurile sînt cu mult mai mari decît beneficiile”, a adăugat Ralea, menţionînd pericolul de poluare a terenului arabil, scurgerile chimice şi folosirea imensă şi poluarea resurselor de apă.

Activiştii români nu luptă împotriva Chevron, ci împotriva guvernului, a declarat Ralea, deplîngînd “o lipsă de transparenţă şi de informare” cu privire la programele de explorare planificate. Contractele dintre Chevron şi autorităţi au fost clasificate ca secret, a spus ea.

Alexandru Pătruţi, şeful ANRM, nu a fost disponibil pentru a răspunde la întrebări referitoare la operaţiunile privind gazul din şisturi, în pofida apelurilor repetate. Într-un interviu pentru media locale, la începutul acestei luni, el a declarat însă că gazele neconvenţionale sînt o resursă pe care niciun stat sau companie nu-şi pot permite să o neglijeze.

În ceea ce priveşte efectul pe care operaţiunile privind gazele de şist l-ar putea avea asupra mediului, Pătruţi a apreciat că exploatarea oricărei resurse minerale este un proces care are un impact asupra mediului, dar acest impact poate fi controlat şi redus la minimum prin respectarea bunelor practici şi a reglementării ulterioare a operaţiunilor de efectuat.

Potrivit lui Pierre Thomas, profesor la “École Normale Supérieure” din Lyon, fracturarea hidraulică este “relativ sigură”, dar numai dacă forajul este precedat de studii costisitoare, iar operaţiunea este monitorizată cu atenţie. Totuşi, “tocmai în aceasta constă problema, avînd în vedere numărul foarte mare de forări şi faptul că companiile sînt atente să facă cît mai multe economii posibil”, a adăugat el.

În afară de efectele obişnuite legate de orice activitate industrială, Thomas a subliniat posibila contaminare a acviferelor profunde de către substanţele chimice utilizate în acest proces şi metalele grele eliberate în timpul fracturării hidraulice.

Un raport comandat de Parlamentul European în 2011, cu privire la efectele gazelor de şist şi producţiei de petrol de şist asupra mediului şi sănătăţii umane, a estimat riscurile pentru mediu şi cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră şi a a evaluat cadrul european de reglementare.

“Ori de cîte ori explorarea şi producţia de combustibili fosili neconvenţionali au fost făcute la o scară relevantă, au avut un efect asupra mediului”, a declarat Uwe Albrecht, şeful companiei de energie şi consultanţă de mediu Ludwig-Bölkow-Systemtechnik din Germania, unul dintre autorii a raportului. “Avînd în vedere că implică în general prelucrarea unor cantităţi considerabil mai mari de material, precum şi un consum mai mare de energie şi apă, impactul global va fi mai mare decît pentru sondele convenţionale de petrol şi gaze”.

Raportul a arătat, de asemenea, lacune în reglementările existente, cum ar fi pragul pentru Evaluările Impactului asupra Mediului care urmează sa fie efectuate cu privire la activităţile de fracturare hidraulică. “În prezent, pragul este stabilit mult deasupra oricăror potenţiale activităţi industriale de acest gen şi prin urmare ele nu sînt acoperite de reglementări corespunzătoare”, a afirmat Albrecht.

UE nu are o poziţie unitară privind fracturarea hidraulică. Ţinînd la independenţa energetică faţă de Rusia, Polonia, de exemplu, s-a opus cererilor privind o legislaţie europeană restrictivă asupra gazelor de şist.

România a fost un producător de petrol şi gaze naturale încă din secolul al XIX-lea. Una dintre primele rafinării din lume şi-a început activitatea în 1856, în apropierea oraşului Ploieşti, la nord de capitală. Dar, astăzi, la fel ca vecinii săi, ţara depinde foarte mult de gazul rusesc importat.

Într-un discurs recent, preşedintele român, Traian Băsescu, le-a răspuns criticilor gazului de şist. Citînd SUA şi Polonia, care are cele mai mari rezerve estimate în Europa, drept exemple, el a îndemnat România să-şi reducă dependenţa de import.

În contextul în care anul acesta au loc alegeri legislative şi locale, subiectul a generat o dezbatere politică aprinsă şi a reînviat argumente despre alte proiecte miniere internaţionale îndelung blocate.

“România este văzută din străinătate ca o ţară în care totul este posibil şi nu fără un motiv”, a spus Ralea, arătînd cu degetul spre ceea ce a apreciat drept legăturile neclare dintre mediul de afaceri şi lideri politici.