Cenaclul „Radu Stanca” – Medalionul literar „Trei poeţi în slujba culturii naţionale: Mihai Eminescu, Alexei Mateevici, Radu Gyr”

 Recenta şedinţă a Cenaclului literar „Radu Stanca“, din cadrul Centrului multifuncţional de servicii integrate pentru vârstnici nr.2 din Cluj-Napoca, patronat de Liga Scriitorilor Români, a fost deschisă de preşedintele cenaclului, scriitorul Al.Florin Ţene, care a anunţat programul reuniunii. Pentru început – medalionul literar „Trei poeţi în slujba culturii naţionale: M.Eminescu, Alexei Mateevici şi Radu Gyr“. Despre poetul Radu Gyr, pe numele său adevărat Radu Demetrescu, a vorbit Al.Florin Ţene, care a evidenţiat că în timpul scurtei coguvernări legionare în cadrul regimului antonescian, septembrie 1940-ianuarie 1941, Radu Gyr a fost comandant legionar şi director general al teatrelor. Sub directoratul său, o trupă de actori evrei a înfiinţat în Bucureşti teatrul evreiesc Baraşeum. Acesta a luat fiinţă pentru că, în acea perioadă, actorilor evrei le-a fost interzis să joace în idiş sau să apară pe scenele teatrelor româneşti. A fost singurul teatru evreiesc din ţările Europei din acea perioadă tulbure, în care puterea o deţineau regimuri autoritare şi fasciste. Teatrul Baraşeum  şi-a început activitatea la 1 martie 1941 cu revista Ce faci astă seară? Poetul a făcut puşcărie sub trei regimuri: carlist, antonescian şi comunist .Radu Gyr, după eliberare, a revenit acasă în 1956, dar după doi ani a fost arestat din nou şi condamnat la moarte pentru poezia-manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”, considerată de autorităţi drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist. Pedeapsa cu moartea i se comută la 25 de ani de muncă silnică (dar nu află aceasta decât cu 11 luni după modificarea sentinţei), poetul executând 6 ani de detenţie, până la amnistia generală din 1964.

După conferinţa ţinută de Al.Florin Ţene despre autorul poemului „Isus în celulă“, preşedintele cenaclului a susţinut un recital poetic din opera lui Radu Gyr, încheind cu versurile: „-Unde esti, Doamne ?/ Am urlat la zăbrele. /Din lună venea fum de căţui…/M-am pipăit… şi pe mâinile mele, /am găsit urmele cuielor Lui.“ Profesoara  Antonia Bodea a vorbit despre proza poetului naţional Mihai Eminescu, arătând că aceasta poate fi clasificată în funcţie de două criterii: cel al apariţiei şi al editării ei şi cel al direcţiei în care se încadrează. Din punctul de vedere al aparitiei şi editării ei, proza eminesciană este antumă şi postumă. Cea antumă este restrânsă. Eminescu a publicat puţine creaţii în proză în timpul vieţii: „Făt-Frumos din lacrimă” („Convorbiri literare” 1870), „Sărmanul Dionis” („Convorbiri literare” 1872), „Cezara” (“Curierul de Iaşi” 1876) şi „La aniversară” („Curierul de Iaşi” 1876). Mult mai bogată este proza postumă. În continuarea medalionului literar, profesorul Vasile Sfârlea a conferenţiat despre poetul Alexei Mateevici. Vorbind despre viaţa şi opera acestuia, conferenţiarul a arătat că poetul a luptat pentru impunerea limbii române în Basarabia, scriind impresionantul poem „Limba Noastră“. Cele trei conferinţe despre aceşti corifei ai culturii române au fost subliniate cu vii aplauze de cei prezenţi. La cele trei conferinţe au mai adus completări Titina Nica Ţene şi Nicolae Pătraşcu. În încheierea  şedinţei, membrii cenaclului Dorin Don, Viorica Buda şi Mariana Lupşan au citit din creaţiile lor dedicate lui Mihai Eminescu. Viitoarea şedinţă, care va fi dedicată scriitorului Panait Istrati, va avea loc în 8 februarie a.c., ora 11, la sediul Centrului nr.2.

Al.Florin Ţene