Cenaclul „Radu Stanca”

Încă sub impresia luminii revărsate în noaptea de Înviere, în 15 aprilie, membrii Cenaclului literar „Radu Stanca” al Ligii Scriitorilor Români, ce funcţionează în Centrul de Zi pentru Vîrstnici Nr. 2 (aflat în casa vremelnică din B-dul. 21 Decembrie nr. 108), s-au întrunit pentru şedinţa lunară. Doamna Maria Bobină, coordonatoarea centrului şi sufletul tuturor activităţilor specifice ce se desfăşoară aici, a rostit cuvîntul de întîmpinare, după care a dat citire ordinii de zi.

Înainte de desfăşurarea momentelor din programul zilei, Maria Bobină a vorbit despre cea mai recentă manifestare culturală de amploare în care au fost angrenaţi pensionarii de la Centrul de Zi Nr. 2, spectacolul literar-muzical şi coregrafic „Primăvară, vino iară!”, închinat zilei de 8 Martie. Alături de membrii grupului vocal-instrumental al centrului, pe scenă au evoluat copiii din Clubul „Mickei”, coordonat de prof. Claudia Suciu, ansamblu ce funcţionează în Cercul Militar Cluj. Micuţii de la „Mickei” au prezentat un program de dans modern şi balet, fiind răsplătiţi de aplauzele furtunoase ale publicului. Grupul vocal-instrumental „Speranţa” al Centrului de Zi Nr. 2, condus de prof. Modest Vişoiu, a oferit un spectacol de gală, pe măsura aşteptărilor spectatorilor sosiţi la Cinematograful „Mărăşti” cu braţele pline de flori pentru artişti. Şi-au dat concursul soliştii: Elena Loghin, Ana Pralea, Doina Olteanu, Ioana Roman, Angela Nistor, Victor Aldea, Vasile Micuşan, Sandu Ţăgurean, Ovidiu Părău şi Cornel Pop. I-au acompaniat însufleţiţi instrumentiştii: Dumitru Tătaru la saxofon, violoniştii Augustin Teglaş, Mihai Ciobanu şi domnul Elekes, dirijaţi de prof. Modest Vişoiu, acordeonist.

Punctul central al întîlnirii de cenaclu l-a reprezentat evocarea personalităţii lui Octavian Goga. A vorbit despre prodigioasa sa activitate neobositul prof. Vasile Puiu Sfîrlea. Ivit în cultura ardeleană în momente istorice în care se simţea impetuos nevoia unei „făclii”, a unui „foc viu”, Octavian Goga (1881-1938) s-a afirmat ca poet viguros, ca dramaturg, traducător (a tradus din limba maghiară din opera lui Ady Endre, Petöfi Sándor, Madács Imre), dar şi ca publicist, orator şi om politic. Octavian Goga debutează în 1897 cu o poezie, după ce o creaţie lirică a sa, scrisă la doar 9 ani şi jumătate, i-a adus în dar, din partea notarului din Răşinari, un exemplar din ediţia princeps a „Poeziilor” lui Eminescu. Volumul său de „Poezii” din 1905, cu care debutează editorial, face o impresie deosebită în epocă şi stabileşte recorduri de vînzare în Bucureşti), ceea ce are ca rezultat premierea (cu Premiul „Năsturel-Herescu”) de către Academia Română a volumului, Goga primind numele de „poet naţional”. Ales membru corespondent al Academiei în 1914, în 1920 devine membru deplin, discursul său de recepţie fiind închinat primului mare poet al Ardealului, George Coşbuc.

Coleg de liceu la Braşov cu Ioan Lupaş sau Onisifor Ghibu, avîndu-l printre profesori pe Vasile Goldiş, însufleţit de tovărăşia unor personalităţi care, ca şi el, trăiesc pentru a lupta în slujba neamului românesc din Ardeal, Octavian Goga îşi afirmă cu fiecare prilej patriotismul, fiind considerat al doilea mare gazetar, după Eminescu, în problemele româneşti, ca orator şi om politic avînd capacitatea unică de a înflăcăra şi fascina masele. În timpul Primului Război Mondial, mutat în Ţara Mamă, s-a înrolat ca soldat; generalul Constantin Prezan îl cooptează în colectivul de redacţie al ziarului „România”, unde va fi coleg cu Vasile Voiculescu, Mihail Sadoveanu şi alţii.

Purtător de cuvînt al aspiraţiilor naţionaliste ale românilor ardeleni, Goga s-a implicat profund în politică, ajunge ministru al Culturii şi chiar prim-ministru (pentru 44 de zile), însă spre finalul vieţii opţiunile sale politice eşuează în derizoriu. În încheierea conferinţei sale, Vasile Puiu Sfîrlea a vorbit despre mutarea construcţiei din lemn, ce a constituit inspiraţia pentru poezia „Bisericuţă din Ardeal”, pe care a recitat-o cu emoţie.

Momentul poetic a fost deschis cu un poem al lui Dumitru Cerna, cerut de cenaclişti, „De plînge Avram Iancu”, citit cu emoţie de dna Maria Bobină. Gheorghe Şoptirean a prezentat un grupaj de creaţii proprii, încheind cu o poezie ironică în care a făcut portretul bărbatului de vîrsta a treia. Melancolică şi romantică, Titina Nica Ţene a evocat în sensibile versuri Paştele copilăriei sale şi primăvara cu frumuseţile ei indicibile. I-a dat replica poetul Al. Florin Ţene, preşedintele LSR, cu poeme închinate sărbătorii pascale şi anotimpului pe care îl traversăm.

Următoarea întrunire a Cenaclului „Radu Stanca” se va petrece în 13 mai, de la ora 11, cînd va fi omagiat George Coşbuc.

Voichiţa Pălăcean-Vereş