Cele două feţe ale Qatarului

ABC

Prin vizita sa în Gaza, prima a unui şef de stat în fieful grupării Hamas, emirul Qatarului, Hamad bin Khalifa al-Thani, se încoronează ca mecena al islamiştilor rezultaţi din Primăvara Arabă. Pentru el, gloria celor 300.000 de supuşi şi clasarea între cei mai bogaţi oameni ai lumii nu-i mai sînt de ajuns. Soţul impozantei şeice Mozah are un proiect foarte ambiţios pentru micul său stat arab, fapt dovedit prin vizita sa oficială în acest teritoriu devenit un paria a lumii arabe de la venirea islamiştilor la putere, în 2007.

Vizita lui Al-Thani în Gaza a fost prima a unui şef de stat în acest teritoriu supus embargoului de Israel, fapt ce a înfuriat Tel Aviv-ul şi pe preşedintele palestinian, Mahmud Abbas, care l-a văzut ca un prim pas spre crearea unui “califat islamist” independent în Fîşie. Ultimul lucru de care avea nevoie cauza palestiniană. Care sînt intenţiile Qatarului? Analiştii arabi sînt puţin confuzi, deşi mîna întinsă grupării Hamas este în acord cu ultimele manevre ale emirului Al-Thani în favoarea islamiştilor tunisieni, egipteni şi libieni. Pentru unii este vorba de o miză pragmatică a emirului, care vede drept imparabilă ascensiunea islamiştilor la putere în multe ţări din zonă şi vrea să fie considerat un mecena şi un “naş” al acestora. Pentru alţii, este vorba de un interes personal menit să transforme bogatul emirat, de numai 11.437 kilometri pătraţi şi cu mai puţin de 2 milioane de locuitori – din care majoritatea sînt muncitori proveniţi din India şi Sri Lanka – într-un actor diplomatic regional, capabil să vorbească de la egal la egal cu Arabia Saudită, Egiptul sau Iranul.

Surprinzătoare în această politică de apropiere a emirului Qatarului de toţi islamiştii din Orientul Mijlociu este menţinerea în paralel a unor afaceri excelente cu Occidentul. Al treilea producător mondial de gaze naturale şi primul de gaze lichide, Qatarul investeşte aceste fonduri în sectoare strategice din SUA şi Europa, multe dintre ele considerate “chintesenţa capitalismului occidental”. Fondul său Suveran controlează hoteluri de lux şi a ocupat poziţii în bănci, distribuţie şi sport. Qatar Foundation a salvat Clubul de Fotbal Barcelona din situaţii financiare grave şi finanţează Paris Saint-Germain. Fondurile qatareze sînt prezente şi în magazinul Harrods din Londra, deţin părţi importante din Volkswagen şi Porsche, din băncile Barclays şi Credit Suisse, din grupul editorial francez Lagardère şi din alte companii importante.

Însă perla coroanei qatareze este televiziunea Al Jazira, proprietate a lui Al-Thani. Canalul de televiziune creat în 2001, ca replică arabă la postul CNN american, este instrumentul principal al emirului pentru a-şi face auzită vocea în milioane de case musulmane şi în forurile politice regionale. Postul are o versiune în engleză, 70 de sedii în întreaga lume şi peste o mie de angajaţi. Buletinele de ştiri şi emisiunile de opinie politică în engleză ajung în 250 de milioane de case din 130 de ţări, alături de versiunea arabă accesibilă pentru 70 de milioane de case, majoritatea din Orientul Mijlociu. Hosni Mubarak a dat de multe ori vina pentru înlăturarea sa pe “informaţiile părtinitoare ale Al Jazira” privind Egiptul. Nu a fost singurul. Şi Gaddafi a acuzat Qatarul că îi ajută cu bani şi arme pe rebeli. De multe ori dictatorul libian a rîs public de obezitatea emirului (ţinut azi la regim de Mozah, a doua din cele trei soţii), dar Al-Thani a arătat că cine rîde la urmă rîde mai bine.

Al Jazira a acoperit toate evenimentele Primăverii Arabe, cu excepţia celor din Bahrein. Islamiştii sunniţi îi sînt prieteni, în schimb şiiţii, populaţie discriminată în Bahrein, sînt duşmanii istorici ai coroanei Qatarului şi, în general, ai tuturor monarhiilor sunnite din Golful Persic. Din motive similare, Qatarul îi sprijină pe rebelii sirieni ridicaţi cu arme împotriva dictaturii lui Assad, care este alauit, o sectă a şiiţilor. Regimul de la Doha este singurul care cere o intervenţie armată arabă împotriva Damascului. În acest joc, strategia Administraţiei Obama constă în a ignora criticile pentru relaţiile excelente cu Qatarul, iar baza militară americană, din apropiere de Doha dovedeşte acest lucru.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.