Cea mai veche epidemie de ciumă cunoscută s-a produs în urmă cu 5.500 de ani în Siberia

Ciuma decima deja mici comunităţi de vânători-culegători în Siberia în urmă cu 5.500 de ani, potrivit unui studiu care aduce o perspectivă nouă asupra originii acestei boli.

Ciuma este asociată în general cu şobolanii, oraşele medievale suprapopulate şi cu epidemiile care au devastat Europa în timpul Evului Mediu şi după acesta, cauzând mai multe zeci de milioane de morţi.

Acest decor este cu totul diferit de peisajele sălbatice din jurul Lacului Baikal unde, de câteva decenii încoace, arheologii studiază situri funerare ale unor comunităţi preistorice de vânători-culegători.

Analizând ADN-ul străvechi conservat în dinţii a 46 de persoane înmormântate în patru situri din jurul Lacului Baikal, oamenii de ştiinţă au descoperit la 18 dintre acestea prezenţa bacteriei Yersinia pestis, care cauzează ciuma.

„Teoria clasică în epidemiologia bolilor străvechi este că acest tip de episod epidemiologic nu ar trebui să se producă la vânători-culegători, care se deplasau în mod constant, trăiau în grupuri foarte restrânse şi depindeau de o mare varietate de resurse”, a detaliat Eske Willerslev coautor al noului studiu.

Acest fapt i-a determinat pe anumiţi scriitori, precum Yuval Noah Harari şi Jared Diamond „să construiască imaginea unei epoci de aur pentru vânători-culegători: o epocă fără boli, fără agenţi patogeni, cu indivizi care aveau o sănătate perfectă”.

„Dar, în realitate, nu era chiar atât de simplu să fii vânător-culegător. Este probabil ca ciuma să fi fost destul de frecventă pe atunci”, a explicat Willerslev.

Iar animalul-gazdă al bacteriei Yersinia pestis nu era şobolanul, aşa cum s-a întâmplat în Evul Mediu, ci, probabil, o specie locală de marmotă, Marmota sibirica.