Ce vor elevii (II)

În documentul de 33 de pagini, intitulat „Ce vor elevii și (nu) oferă legea?”, Consiliul Național al Elevilor (CNE) analizează în detaliu conținutul proiectului Legii învățământului preuniversitar, identifică problemele majore și indică, în linii mari, pașii care consideră că ar trebui urmați pentru a le rezolva, „pentru a ne asigura că interesul superior al elevului va fi întotdeauna respectat”.

Referirile și solicitările privind bursele elevilor, susținerea excelenței și admiterea în învățământul liceal și structura examenului național de Bacalaureat le-am prezentat deja, zilele trecute. Doleanțele elevilor, însă, nu se opresc aici.

„Incluziune și echitate în educație”

Reprezentanții elevilor atrag atenția asupra faptului că, în proiectul Legii învățământului preuniversitar, în capitolul „Educația specială și educația incluzivă”, subiectul educației incluzive sau cel al echității „nu este cu adevărat tratat, fiind pus semnul egal între educația incluzivă și educația specială”.

„Lipsa incluziunii și inechitatea sunt două probleme majore ale sistemului de învățământ din România. Pentru a avea un act educațional cât mai calitativ, trebuie să acordăm o atenție sporită creării unor condiții care să deservească tuturor nevoilor pe care elevii le au în procesul de învățare, dar și resurselor pe care administrația publică de la toate nivelurile le oferă”, susține CNE, amintind, în context, că „de-a lungul timpului au fost reclamate situații în care autoritățile administrației publice locale nu au pus la dispoziție resurse necesare pentru funcționarea școlii, fapt care a dus la o îngreunare a procesului instructiv-educativ și, totodată, la o calitate scăzută a actului educațional”.

În opinia CNE, punerea semnului egal între educația incluzivă și educația specială reprezintă „o abatere de la principiile trendurilor internaționale, care încearcă să atragă atenția asupra importanței eliminării oricăror forme de segregare școlară, inclusiv cea cauzată de existența școlilor speciale. (Asta, „mai ales ținând cont că paradigma din România face ca oamenii să considere unitățile de învățământ special adevărate «gropi» în care sunt aruncați elevii cu cerințe educaționale speciale și/sau dizabilități și, din păcate, o bună parte dintre cetățeni, inclusiv membri ai comunităților școlare, consideră că elevii care se încadrează în aceste categorii nu ar avea ce să caute în învățământul de masă”). Într-o situație ideală – susține CNE -, ar trebui să vorbim de integrarea totală a elevilor cu cerințe educaționale speciale și/ sau dizabilități în învățământul de masă, punându-le la dispoziție resurse educaționale și umane necesare care să îi sprijine în parcursul lor educațional.

O altă problemă identificată de elevii reprezentanți, legat tot de abordarea superficială a capitolului referitor la educația incluzivă, este aceea că desegregarea nu reprezintă un principiu care guvernează activitatea învățământului educațional. „Din aceste motive – arată CNE -, suntem de părere că statul este dator să își asume responsabilitatea adoptării unor măsuri menite să elimine orice forme de segregare educațională, care nu fac altceva decât să adâncească și mai tare inechitățile sistemului, creând victime în rândul elevilor”.

În vederea asigurării unei „educații incluzive de calitate pentru toți elevii”, CNE propune rescrierea completă a capitolului V al proiectului de lege și asumarea principiului desegregării școlare ca principiu care guvernează învățământul preuniversitar.

„În virtutea principiului desegregării școlare, considerăm important ca Ministerul Educației să-și asume constituirea claselor/ formațiunilor de studiu după principiul distribuției aleatorii a elevilor, ca parte componentă a unor politici educaționale unitare și complexe care să conducă la eliminarea inechităților. În ceea ce privește programul «Școala din spital», propunem ca elevii să poată beneficia de cursurile acestui program indiferent de durata spitalizării” – arată CNE.

O altă propunere vizează extinderea ariei de participanți la programul de „Învățare remedială” pentru elevii aflați în risc de abandon școlar și/ sau risc de părăsire timpurie a școlii. În acest sens, reprezentanții elevilor amintesc că, pentru a beneficia de sprijin de calitate, în cadrul programului de „Învățare remedială”, respectiv „Școala după școală”, elevii au nevoie de implicarea unor cadre didactice „cu experiență, profesioniste și, mai ales motivate, inclusiv din punct de vedere financiar”, astfel că „alocarea unor resurse financiare cu această destinație este imperioasă”. Proiectul de lege oferă posibilitatea realizării activităților din cadrul programelor în cooperare cu organizații nonguvernamentale, însă în regim de voluntariat. Având în vedere „importanța investirii unor resurse financiare în acest domeniu”, CNE propune eliminarea sintagmei „în regim de voluntariat”

M. TRIPON