Ce face PSD?

ILIE CĂLIAN

Sîmbătă se va reîntîlni Consiliul Naţional al noului PNL, iar duminică, tot la Parlament, se vor întîlni parlamentarii noului PNL. Cei 1.100 de delegaţi, în proporţii egale, de la fostele PDL şi PNL, urmează să discute funcţionarea formulei tranzitorii, pînă la definitiva fuziune, adică, pînă la 1 ianuarie 2017. Principalul criteriu al algoritmului pentru viitoarele structuri de conducere ar urma să fie cel al rezultatelor la europarlamentare, la nivel de judeţ (80%). Iar parlamentarii vor dezbate priorităţile legislative, prin prisma întîlnirilor conducerii partidului cu preşedintele Klaus Iohannis.

Dar PSD ce face în acest timp? PSD are probleme complicate. În primul rînd, disidenţii şi excluşii din partid îi creează oarecare necazuri. Deocamdată nu prea mari. Mircea Geoană şi Marean Vanghelie n-ar trebui să constituie nişte ameninţări deosebite. Greu de înţeles, pentru mine, a fost grija pe care i-a purtat-o Ponta lui Geoană pînă acum, deşi fostul preşedinte al PSD şi prezidenţiabil a călcat în străchini cît cuprinde. În ce-l priveşte pe Vanghelie, m-am mirat întotdeauna cum se putuse el căţăra, la un moment dat, pînă la şefia organizaţiei de Bucureşti; cum, în oraşul acesta mare, nu se găsise un alt om – nu neapărat chiar academician, dar cît de cît mai alfabetizat – care să conducă organizaţia. Nu ştiu cum să interpretez amînarea congresului PSD. Şi dacă este necesar să fie condiţionată de alegerile din teritoriu, acolo unde s-au eliberat posturi de primari şi preşedinţi de consilii judeţene. Ponta a afirmat că “România nu trebuie să stea tot timpul în alegeri, ci să aibă nişte date în care să strîngi mai multe tipuri de alegeri şi în felul ăsta economiseşti bani şi fereşti societatea de o campanie electorală neîntreruptă”. Alt argument ar fi acela că ar fi păcat să se facă alegeri tocmai acum, cînd se pregăteşte modificarea sistemului de vot. Al treilea argument: mai este un an pînă la alegerile locale. În fine, posturile libere din punct de vedere juridic sînt mai puţine: “Libere în acest moment se află (posturile de preşedinţi de consiliu judeţean – n.n.) Clujul, Neamţ şi Vîlcea”.

Patru argumente mi se par cam prea multe – iar amînarea alegerilor, acolo unde sînt “posturi” libere, nu întăreşte PSD, ci, cred eu, mai degrabă oferă muniţie Opoziţiei. Desigur, te poţi întreba cui i-ar conveni să fie preşedinte de consiliu judeţean ori primar mai puţin de un an şi jumătate – dar ar exista, cu siguranţă, asemenea oameni, în primul rînd printre actualii consilieri. În privinţa dilemei legate de sistemul de alegeri – actual sau viitor -, aici nu e nimic complicat: dacă în restul judeţelor şi localităţilor acceptăm funcţionarea celui vechi, îl vom accepta şi în celelalte.

Repet: prin această tergiversare, PSD se arată, în faţa cetăţenilor, ca insuficient de încrezător în capacităţile sale. Evoluţiile din ultima vreme îmi întăresc ideea că la PSD nu funcţionează bine deparatmentul de relaţii cu publicul. Nu vi se pare ciudat că exact dinspre Dreapta “nou”– liberală şi neo-liberală curg presiunile asupra Guvernului de centru-stînga să ia – în chestiunea creditelor în franci elveţieni – măsuri care nu se pot lua în economia de piaţă?! Păi, dacă am considera că votul pentru preşedintele României ar indica o vînjoasă împlîntare a populaţiei în măsuri economice şi politice de dreapta, într-o piaţă concurenţială şi într-un stat cu puteri diminuate, atunci cum, cînd e vorba despre interese personale, opţiunea se întoarce spre ideea unui stat atotputernic, care, ca într-o dictatură, să încalce legile economiei de piaţă?!

Desigur, există şi felurite presiuni externe cărora trebuie să le facă faţă Guvernul PSD. Aşa este, de pildă, cea căreia trebuie să-i facă faţă acum: întîlnirea cu FMI. Deja FMI şi BM s-au arătat îngrijorate de adoptarea legii falimentului personal. Cică ar trebui făcute multe studii “de impact”. Fireşte, FMI şi BM nu au cerut asemenea studii de impact cînd s-au înţeles peste noapte cu Băsescu şi în privinţa împrumutului de 20 de miliarde, şi în privinţa creşterii TVA cu 5% şi a scăderii salariilor bugetarilor cu 25%. Şi nici conversia francilor elvenţieni în lei la paritatea iniţială nu este acceptată de aceşti arhangheli mondiali ai băncilor. În mod normal, Opoziţia de dreapta ar trebui, cel puţin, să nu pună paie pe foc – dacă este sincer de dreapta, adică adepta unui stat liberal sau non-liberal. Or, atît timp cît PSD nu-şi găseşte suflul necesar comunicării cu electoratul, este firesc ca Opoziţia să profite – cu orice mijloace, că şi aşa electoratul fie nu are cultura economică necesară, fie uită, fie îi displace PSD…