Ce este și ce nu este Școala?

Am să o iau din dreapta în stânga.

Așadar, Școala nu este: spațiu de experimente și improvizații • lăcaș de promiscuitate gnoseologică; prelungire forțată a infantilității, dar nici maturizare cu forța • loc de pierzanie, mai ales acum, prin droguri • terenul de joacă socială al maturilor • sala de box pseudo-intelectual a părinților • cazanul de frustrări ținut la focul mic al subfinanțării • dreptul la educație tradus prin obligativitatea înregimentării • tribună de ideologie și îndoctrinare • fabrică de diplome și de incompetențe mascate • alternativă la eșecul profesional al unor dascăli ajunși la catedră precum clericii sau politicienii incapabili de altceva.

În schimb, Școala este: cupola sub care copilul, adolescentul și tânărul – pentru a nu vorbi despre Universitatea Vârstei a Treia – se întâlnește cu informația, freamătul lumii și misterul din el însuși; locul în care, prin scris și citit, socotit și judecat împreună cu cei din generație se pun bazele transferului între generații și conturarea profilului generațional propriu • spațiul privilegiat al cunoașterii prin multe metode: de la memorat la cântat și până la mirosuri, gesturi și tăceri • piața paradoxală a unui comerț cu invizibilul, imaterialul, diafanul • locul de joacă și seriozitate deopotrivă, martora primelor iubiri și a tot atâtora dezamăgiri, colivie de aur a unor păsări minunate, fragile • rezervor de umanitate care oferă mereu mai mult decât primește • adevărata rezervă de aur a unei națiuni, maternitatea conștiințelor și canvaua peisajului în care se oglindește, încifrat, aparent stângace, viitorul.

Un bun și binecuvântat început!

Radu PREDA