Catastrofă ecologică în Parcul Natural Apuseni

Dacă ajungi în masivul Onceasa, pădurea de brad e ruginie pe suprafețe foarte extinse. Astfel de imagini întâlnești și în Masivul Măgura Vânăta, Padiș, Cheile Someșului Cald, Valea Someșului Cald, Valea Bătrânii, Valea Firii, Masivul Humpleu, Prislop, dar și în alte părți.

Zeci de mii brazi uscați pe picioare, arbori doborâți de vânt, trunchiuri putrezite. Sunt imagini desprinse parcă dintr-un film apocaliptic. Toate acestea din păcate în Parcul Natural Apuseni, locul care ar trebui sa fie model de protejare a ecosistemului și biodiversității.

Dezastrul nu a fost provocat de vreun incendiu și nici de vreun atac chimic. E efectul unei insecte ce atacă pădurea de brad și molid cunoscută popular sub numele de ipide-gândaci de scoarţă sau gândaci tipografi. Situația e de a dreptul alarmantă și există riscul ca boala să se extindă tot mai mult. Specialiștii spun că lucrurile sunt scăpate de sub control și că nu se mai poate face absolut nimic, iar singura șansă ar fi ca problema să fie eliminată doar pe cale naturală. Adică pădurea să aibă capacitatea de a lupta și a rezista iar populația de ipide să scadă.

Se pare că insecta acționază de mai mulți ani în pădurile din Parcul Natural Apuseni, însă lucrurile s-au agravat după 2017 când în zonă o furtună foarte puternică a pus la pământ foarte mulți arbori.   

„Toată treaba a început în toamna anului 2017, când o furtună puternică a pus la pământ foarte mulți arbori. Noi am analizat situația de la început și am convocat Consiliul Științific al Parcului pentru a găsi soluții. Consiliul Științific a decis să se ia măsuri de urgență, chiar dacă este o zonă non intervenție, pentru a stopa pe viitor ca acest fenomen să se extindă. În prima etapă, ocoalele silvice care administrează fondul forestier din zonă ne-au cerut derogare, conform legii, pentru exploatare astfel încât să se prevină atacul de ipide. În acea zonă noi am avizat pentru ocoalele silvice extragerea acelor arbori infestați și a arborilor cu potențial de a fi infestați, tocmai pentru a preveni o astfel explozie în pădure.

Ce s-a întîmplat, ce nu s-a întâmplat, cert este că măsurile au fost luate cu întârziere. Mai mult, se vede că nu au făcut intervenții asupra pădurii. În final au dus și la un deranj asupra pădurii în ceea ce înseamnă pătura de sol de la suprafață și asupra altori arbori sănătoși. Din păcate, prin măsurile luate, în loc ca fenomenul să fie ținut în frâu, s-a amplificat iar ce vedeți astăzi este rezultatul a ce s-a întâmplat atunci”, a explicat pentru Făclia Alin Moș, directorul Administraţiei Parcului Natural Apuseni.

Moș susține că ocoalele silvice care au fond forestier în zonă au avut o serie de proceduri pe care au trebuit să le aplice. „Acolo unde infestarea este masivă și cu pericol de expansiune foarte mare trebuie acționat rapid, în sensul că dobori arborii și îi extargi. Aceste activități trebuiau făcute pe baza derogărilor astfel încât în final atacurile asupra arborilor să fie reduse. Ce a rezultat în final nu a fost nimic bun pentru pădure. În alte părți, pentru astfel de lucruri se retrage licența de funcționare a firmelor care execută astfel de lucrări”, a declarat Moș, menționând că acum „este mai periculos să continui în acest fel decât să lași natura să facă ceea ce ea trebuie să facă”.

Mii de hectare de pădure afectate

El spune că în prezent sunt mii de hectare de pădure de brad și molid afectate de ipide. „Anul acesta a fost un an extrem de favorizant pentru că a fost o secetă extremă și nu au fost ploi. Or, aceste insecte sunt favorizate de perioadele secetoase și foarte călduroase, atunci proliferând foarte mult. Atunci când temperaturile sunt mai joase și plouă, ele sunt mai puțin favorizate din punct de vedere al înmulțirii și extinderii în alte zone. În acest an, din păcate populația de insecte a fost în creștere din cauza secetei”, a spus directorul ariei protejate. Alin Moș susține că din evaluările făcute, anul acesta a fost vârful degradării pădurii și al creșterii populației de ipide, precizând că, teoretic, de la anul va scădea populația de ipide iar atacul asupra copacilor se va restrânge. „Ce spun este concluzia științifică. Toate aceste lucruri au fost analizate din date statistice. Oricum, nu se poate garanta sută la sută, dar pe baza datelor de până acum și a monitorizărilor multianuale, aceasta ar fi concluzia în acest moment”, a menționat Alin Moș. Reprezentantul Parcului Natural Apuseni a arătat că o măsură menită să limiteze răspândirea acestor insecte a constat în instalarea de capcane, însă, spune Moș, acestea sunt doar bariere în jurul focarelor de infestare.

Dezechilibru în aria protejată

El susține că, din punct de vedere biologic, pădurea a fost supusă unor factori negativi atât naturali cât și antropici, atât de puternic încât astăzi este foarte dezechilibrată. „În natură nu omul este cel care creează echilibru, ci natura. De multe ori trebuie ajuns la concluzia că natura trebuie lăsată să asigure acel echilibru iar noi, oamenii, trebuie doar să învățăm cum să o ajutăm. Noi de la început am avut toată deschiderea și dorința de a găsi o soluție care trebuia aplicată cu extrem de mare hotărâre. Or, ea a fost tergiversată și de aia s-a ajuns aici. Totuși, noi avem un consiliu științific care ne spune cum să luăm deciziile, cum ar fi spre exemplu în acest caz”, a precizat directorul ariei protejate din Munții Apuseni.

Potrivit lui Alin Moș, recent, în zonă a sosit o comisie de specialiști din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor și de la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice pentru a vedea ce se mai poate face și ce soluții trebuie adoptate.

„Concluzia a fost că acolo trebuia deja făcut ceva, dar lucrurile au fost împinse atât de mult încât astăzi să tragi concluzia că trebuie făcut ceva e un pericol mult prea mare. Imaginați-vă ce înseamnă să intre atâtea drujbe, atâtea tractore și oameni pentru a scoate din acea zonă atâta masă lemnoasă?”, a punctat Moș.

El susține că și Consiliul științific al Parcului este de părere că în acest moment cel mai bun lucru pe care omul îl poate face este să stea deoparte. „În Consiliul științific sunt oameni care știu ce vorbesc. Pe mine ca și manager legea mă obligă să țin cont de decizia Consiliului Științific pentru că atunci când emitem un aviz, ceea ce spune Consiliul Științific este „conform” din punct de vedere juridic, iar eu trebuie să mă conformez”, a explicat directorul Administrației Parcului Natural Apuseni.

Pericolul din pădurea de brazi

Ips typographus (foto), gândacul de scoarţă sau gândacul tipograf, este un parazit răspândit în Europa, care infectează mai ales pădurile de molid. Insectele măsoară 4,2-5 mm şi trăiesc în formă adultă circa 20 de luni.

Paraziţii zboară în grupuri, se instalează cu sutele într-un copac, îl găuresc şi îşi fac locaş sub scoarţă, unde se înmulţesc, creând un adevărat păienjeniş de galerii în care, apoi, de două ori pe an, femelele depun fiecare între 50 şi 100 de ouă.

Larvele, care se dezvoltă în galerii, rămân în această formă între 20 şi 24 de zile, după care insectele continuă săpăturile începute de „părinţii” lor sau îşi iau zborul, tot în grup, în căutarea unor alţi copaci pe care să-i paraziteze.

Peste 75.000 de de hectare de arie protejată

„Parcului Natural Apuseni” este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a V-a, având o suprafață totală de 75.784 ha. Parcul se întinde pe teritoriile administrative ale județelor Cluj, Alba și Bihor.

Primul act normativ prin care a fost declarat parcul, iniţial ca şi „Parcul Naţional Apuseni” a fost Ordinul de Ministru 7/1990, urmat, după zece ani, de Legea 5/2000 privind amenajarea teritoriului, Secţiunea a III-a, arii protejate, unde este menţionat ca „Parcul Natural Munţii Apuseni”.

În 1992 s-a realizat de către Institutul de Cercetări Biologice din Cluj-Napoca „Studiul de fundamentare privind organizarea reţelei de arii protejate pe teritoriul ţării”, care a stat la baza deciziei finale de instituire a parcului.

Prin Hotărârea de Guvern 230/2003 s-au stabilit limitele „Parcului Natural Apuseni”. Începând cu anul 2004, s-a înfiinţat Administraţia Parcului Natural Apuseni ca subunitate a Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva – Direcţia Silvică Oradea în urma semnării contractului de administrare a Parcului între Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva şi Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.

Măsurile luate de administrația ariei protejate de a elimina orice fel de presiune antropică în zonă au dat rezultate foarte bune, spune directorul Alin Moș. „La un moment dat am fost atât de mândri de felul în care arăta zona. Aveam de acolo o grămadă de animale iar zona arăta excepțional. După furtuna din 2017 a venit dezastrul”, a arătat Alin Moș, directorul Administraţiei Parcului Natural Apuseni.

Cosmin PURIȘ