Cât durează aplicarea unui proiect de digitalizare în sectorul public românesc

Doar 5% din proiectele de digitalizare finalizate, cu aplicare în sectorul public din România, sunt folosite în realitate și continuă să fie dezvoltate și să beneficieze de servicii de mentenanță, se spune într-o analiză OVES Enterprise, companie de software, înființată, în 2015, la Cluj-Napoca.

Procedura greoaie, birocrația, lipsa de specialiști pentru analiza proiectelor, durata mare a procedurii de licitație și a soluționării eventualelor contestații, precum și timpul îndelungat de implementare a proiectelor fac ca, în medie, un proiect de digitalizare să dureze peste 5 ani, de la momentul începerii documentației, până la finalizarea implementării.

„În această perioadă, proiectul fie nu mai este de interes, fie tehnologia pe care se bazează s-a învechit, fie s-a schimbat Guvernul, iar prioritățile sunt altele decât acum 5 ani. Asta, în cazul în care un proiect ajunge să fie finalizat. De cele mai multe ori, însă, lipsa de interes este principalul factor care pune piedică demarării proiectelor de digitalizare în sectorul public”, apreciază Mihai Filip, CEO OVES Enterprise. „Spre exemplu, am trimis 50 de mail-uri către 50 dintre cele mai importante administrații locale din România, în care ne oferim să punem la dispoziția primăriilor, gratuit, servicii de consultanță pentru proiecte de digitalizare. Până la acest moment, nu am primit niciun răspuns, niciun replay la email-uri”, a afirmat Mihai Filip.

El apreciază că sectorul public din vestul Europei este mult mai digitalizat, multe instituții fiind complet digitalizate (primării, secții de poliție), iar procedurile sunt simplificate, astfel încât proiectele să fie implementate cât mai rapid. „În Germania, spre exemplu, au o licitație, care presupune ca proiectele câștigătoare să fie implementate în maximum un an, după care acestea se dezvoltă în continuare. Am fost implicați aici în dezvoltarea unei aplicații de supraveghere, management și analiză a bolilor infecțioase, ce permite țărilor să monitorizeze focarele de infecție, cazurile de urmărire și contactele și să păstreze o imagine de ansamblu asupra cifrelor și statisticilor generale, cu participarea mai multor instituții de sănătate publică, cum sunt spitale, laboratoare, ofițeri de supraveghere etc.”, spune Mihai Filip.

În digitalizarea sectorului public din România se mizează foarte mult pe automatizarea proceselor, cu accent pe colectare și analiză de date, iar contractele sunt, de obicei câștigate de un consorțiu de firme (integratori), care apelează la subcontractori.