Candidatul USL pentru Colegiul 3, Aurelia Cristea: Eu nu voi asista pasiv la asasinarea publică a părinţilor şi bunicilor noştri

Expertul clujean în asigurări Aurelia Cristea este unul dintre candidaţii noi ai USL Cluj pentru alegerile parlamentare din decembrie 2012. Social democrata vine în faţa alegătorilor din Colegiul 3 Camera Deputaţilor cu un program axat pe protecţia pensionarilor şi îmbunătăţirea sistemului de pensii din România.

Rep: Doamna Aurelia Cristea, avînd în vedere că sînteţi candidat pentru funcţia de deputat în Colegiul 3 din Cluj-Napoca, în ultimele săptămîni v-am văzut destul de mult pe stradă, printre oameni. Ce v-a impresionat cel mai mult?
Aurelia Cristea: Prin natura profesiei mele, întotdeauna am stat printre oameni, nu doar acum, în campanie. Nu poţi pretinde că-i cunoşti şi că vrei să-i ajuţi fără să îi întîlneşti. Politica nu se face din birou, imaginîndu-ţi doar cam care ar fi domeniile de intervenţie. Acum, însă, mai mult ca în alte dăţi, am simţit împovărarea celor cu care m-am întîlnit, dar în acelaşi timp, în loc de deznădejde, am văzut multă speranţă în ochii lor, speranţa că putem avea o viaţă mai bună, iar acest lucru mă determină să îmi pun toată priceperea în slujba lor. Iar cel mai tragic este că, zilnic, observ situaţia în care se află bătrînii noştri, oamenii care au avut încredere în stat şi au muncit 35-40 de ani în condiţii extrem de dificile, reuşind să aducă datoria externă a României la zero, şi azi se văd siliţi să înapoieze statului o parte din pensia lor doar pentru că politicul ultimilor opt ani a uitat să gospodărească banul public şi fondurile de pensii în interesul populaţiei şi pentru viitor.

Rep: Care credeţi că sînt motivele care au dus la situaţia actuală a pensionarilor?
Aurelia Cristea: Situaţia în care ne aflăm acum este una mai mult decît dramatică. La nivelul judeţului Cluj, sînt peste 17.500 de oameni care trăiesc cu o pensie de aproximativ 3 milioane de lei pe lună, şi cifrele nu sînt inventate, ci aparţin statisticilor Casei Judeţene de Pensii. Imaginaţi-vă că, din aceşti bani, bieţii oameni trebuie să-şi plătească medicamentele, întreţinerea, şi să le ajungă şi pentru traiul de zi cu zi – pentru alimente, îmbrăcăminte şi aşa mai departe. Practic, e ca şi cum ar face parte dintr-un proces planificat de exterminare în masă, şi guvernele PDL din ultimii ani au avut o foarte mare contribuţie la acest lucru. Să ne amintim deciziile din 2010 privind tăierea pensiilor cu 15% şi modificarea Legii Pensiilor. Stau şi mă întreb cum pot parlamentarii PDL să-i privească acum în ochi pe cei cărora le-au furat banii şi să le ceară din nou votul? Cu ce curaj apar acum din nou în faţa oamenilor să le spună că ei sînt cei care le pot reprezenta cel mai bine interesele? Nu mai pot să văd cum mimează acum interesul pentru cetăţeni. De ce nu i-au întrebat şi atunci cum trăiesc şi care le sînt nemulţumirile? Cu cîţi pensionari au vorbit înainte să-i condamne să trăiască în această mizerie socială?
Sigur, pe lîngă măsurile acestea directe luate împotriva pensionarilor, o altă cauză care a dus la situaţia de acum este scăderea nivelului de trai în general. Viaţa de zi cu zi are costuri tot mai mari, în condiţiile în care venitul populaţiei a rămas la fel în cel mai bun caz, dacă nu chiar a scăzut.  Atît timp cît nu încurajăm producţia internă şi consumul, nu ne putem aştepta să avem o economie sănătoasă, care să susţină toate categoriile sociale.
Toate acestea s-au întîmplat pe fondul lipsei de viziune, în general. De exemplu, dacă ar fi existat o gîndire sistemică a Guvernelor Boc, decît să taie pensiile şi salariile, pentru ca apoi să ne şi îndatoreze de la FMI pentru a le plăti, aşa tăiate cum erau deja, mai bine ar fi tăiat contractele cu băieţii deştepţi din energie. Ştiţi, de exemplu, că fix suma economisită din tăierea pensiilor şi salariilor ar fi fost acoperită dacă ar fi încetat în acel moment furtul din banul public al acestor grupuri de firme de energie?

Rep: Ce măsuri credeţi că ar trebui luate pentru a reforma sistemul actual de pensii, pe care mulţi îl consideră depăşit?
Aurelia Cristea: Cred cu tărie că introducerea unui sistem privat de pensii reprezintă o soluţie. Eu vin din sistemul asigurărilor şi îmi este mult mai uşor să văd consecinţele pozitive ale unei asemenea măsuri. Sigur, acest lucru nu se poate întîmpla de azi pe mîine, o bună bucată de vreme cele două sisteme vor trebui să coexiste. Contribuţiile plătite din salariu pentru fondul de pensii sînt ca şi primele de asigurare din sistemul privat: odată ce le plăteşti, la final trebuie să ai un beneficiu. De aceea nu este firesc şi normal ceea ce a făcut Guvernul Boc, în frunte cu Traian Băsescu: practic au încălcat contractul nescris de asigurare pe care pensionarii de acum l-au avut cu statul de-a lungul vieţii lor, cît timp au plătit contribuţiile. Dar, introducînd sistemul privat de pensii, practic ne asigurăm că peste 20-30 de ani nu vom rămîne în aceeaşi situaţie în care, pe fondul scăderii natalităţii, numărul contribuabililor să fie mai mic decît numărul beneficiarilor, trăind într-un permanent blocaj. Reforma adevărată a statului trebuie să înceapă, trebuie să ne aliniem la sistemele din străinătate, trebuie să începem să ne gîndim şi la copiii noştri şi să nu perpetuăm greşelile trecutului; altfel vom rămîne veşnic la coada Europei.

Rep: Din poziţia de deputat, ce soluţii veţi găsi pentru a îndrepta situaţia pensionarilor de acum?
Aurelia Cristea: Eu nu voi asista pasiv la asasinarea publică a părinţilor şi bunicilor noştri. Din poziţia de parlamentar, pot să militez pentru iniţierea mai multor politici publice în domeniul protecţiei sociale, mai ales în ceea ce îi priveşte pe vîrstnici, asta pe lîngă susţinerea clară a modificării Legii Pensiilor şi a sistemului de pensii în general. Mai trebuie însă subliniat un aspect foarte important: nu doar aspectele economice sînt cele care îngreunează situaţia pensionarilor, ci şi cele care ţin de viaţa socială în general. Bătrînii noştri sînt condamnaţi la moarte interioară. Nu beneficiază de programe şi activităţi speciale, nu sînt amenajate spaţii în care să poată desfăşura activităţi specifice vîrstei, nu li se oferă şansa de a participa la acţiuni culturale. Ştiu că există în cartiere centrele pentru vîrstnici, dar acest lucru nu este suficient. Sigur că în primul rînd trebuie să le asigurăm traiul de zi cu zi, dar hrana spirituală este cel puţin la fel de importantă. De exemplu, în parteneriat cu editurile şi librăriile, pensionarii ar putea beneficia de reduceri la achiziţionarea de cărţi, sau, în parteneriat cu teatrele din oraşe, ar putea avea bilete gratuite la spectacolele acestora.

Politicienii de pînă acum şi-au amintit de pensionari în general doar în perioadele de alegeri.

Personal, în Cluj, am demarat, împreună cu ONG-uri şi alte instituţii, un proiect de voluntariat prin care să se asigure,  bătrînilor şi  persoanelor care nu se mai pot deplasa din locuinţe, cumpărăturile zilnice necesare traiului. Consider că prin acest proiect le putem aduce un minim de fericire şi le arătăm că în continuare există pentru noi şi că sînt importanţi în comunitate.

Celelalte state europene se pare că au înţeles pericolul social în care se află vîrstnicii, anul 2012 fiind declarat Anul European al Îmbătrînirii Active şi al Solidarităţii între Generaţii ( AEIA 2012 ), punîndu-se accent pe implicarea vîrstnicilor în tot felul de activităţi, cum ar fi acţiunile de voluntariat, de exemplu. Bătrînii nu sînt paria societăţii şi nici o povară pentru noi, dar trebuie să avem deschiderea mentală necesară pentru a percepe acest lucru. Nu degeaba se spune că „cine nu are bătrîni, să şi-i cumpere”!

C. PURIŞ

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.