Căderea primului ministru Băsescu

Ilie CĂLIAN

Ar fi multe lucruri de spus despre “lunea cea lungă” – începută cu audierea în comisiile Parlamentului a miniştrilor propuşi de premierul desemnat Victor Ponta şi încheiată tîrziu în noapte cu preluarea de către acesta a funcţiei de la prim-ministrul “căzut” prin moţiunea de cenzură, MR Ungureanu.

În primul rînd – “scorul” neaşteptat al votului. Aritmetic – adunînd cele 232 de voturi certe ale parlamentarilor USL cu cele ale UNPR şi ale “minorităţilor” – ar fi fost doar 274. Iată că s-a ajuns la 284. De unde au apărut cele zece în plus? De la UDMR – în nici un caz! Deci, alţi zece parlamentari ai PDL au votat pentru USL şi împotriva propriului partid! Aşadar, votul de învestitură a cabinetului Victor Ponta a marcat nu doar căderea Coaliţiei şi formarea unei noi majorităţi, ci o şi mai mare prăbuşire a PDL. Şi încă ceva, în plus – şi poate mai important: aşa cum spunea fostul prim-ministru liberal Călin Popescu-Tăriceanu, învestirea noului guvern a însemnat şi căderea lui Traian Băsescu ca prim-ministru de facto în timpul guvernării PDL. Şi este ceva mai mult chiar decît anunţa dinainte Victor Ponta – că noul guvern va fi condus doar din Palatul Victoria şi nu de la sediile partidelor componente ale USL şi nici de la Cotroceni: intenţia USL de a reda Parlamentului rolul său constituţional.

Pentru Traian Băsescu se anunţă zile grele. Am auzit, imediat după anunţarea propunerilor de miniştri, numeroase comentarii despre persoanele respective. Interesante erau nu cele naive despre oportunitatea numirii lui Andrei Marga la Externe, ci acelea care încercau să-l decredibilizeze cu orice preţ. Motivul era simplu: presa cotrocenistă sesizase că, prin numirea lui Andrei Marga la Externe, i se taie lui Băsescu orice şansă de a manipula într-un fel sau altul, ministrul “de resort”, întrucît Andrei Marga este nu doar un spirit superior şi hotărît, dar şi un adversar declarat al lui Traian Băsescu. În felul acesta, Ministerul de Externe se întoarce acolo unde îi este locul – la Guvernul României, nu la Preşedinţie.

Cum se va realiza “coabitarea” dintre noua majoritate parlamentară, care şi-a instalat un nou guvern, şi preşedintele Traian Băsescu este încă greu de prevăzut. Primul ministru Victor Ponta a declarat ferm că este partizanul respectării legilor, începînd cu Constituţia, care precizează relaţiile dintre cele trei puteri ale statului, precum şi rolul preşedintelui ţării. Însă preşedintele Băsecu are modul lui personal – deformaţia sa profesională de căpitan de vapor, cum însuşi mărturisise – de a interpreta rolul de preşedinte, aşa cum a făcut-o pînă acum: şi antrenor al echipei PDL, şi jucător-căpitan, şi arbitru al meciului.

O altă problemă este “coabitarea” noii majorităţi parlamentare cu preşedintele Senatului, Vasile Blaga, şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, ambii reprezentanţi ai “minorităţii” PDL. Probabil noua majoritate parlamentară va relua dosarul Anastase, căruia Justiţia încă nu i-a dat curs.

În fine, o altă dificilă “coabitare” va fi cea cu UDMR, de care nu m-aş mira să încerce fie vreo moţiune de cenzură, fie vreo plîngere la foruri internaţionale în legătură cu problema facultăţii de medicină în limba maghiară. Mai mult nu ştiu ce ar putea face, oricît s-ar inflama liderii UDMR pentru faptul că, în programul de guvernare pe şase luni, Victor Ponta n-a inclus nicio frază explicită despre protejarea sau privilegierea minorităţilor naţionale. E adevărat, a avut întîlniri şi cu grupul parlamentar al “minorităţilor, altele decît maghiară”, şi cu UDMR, în care s-a discutat despre legea electorală şi viitoarea reprezentare a minorităţilor în Parlament, USL înscriindu-şi în protocolul cu minorităţile cîteva dintre obiective. Dar UDMR a sărit ca arsă, speriată nu doar de constatarea că USL nu mai avea nevoie de parlamentarii săi – sprijin care să se constituie într-un permanent şantaj -, dar, în actuala situaţie, va fi şi mai expusă atacurilor din partea celorlalte două partide ale maghiarimii din România.