CABINET DE COLECŢIONAR: DANIEL SPOERRI

„Partea din spate a Păsării Paradisului. Mănâncă arta!”

Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN), instituţie publică de cultură, care funcţionează sub autoritatea Consiliului Judeţean Cluj, organizează, în perioada 16 februarie – 19 martie 2017, expoziţia intitulată „Daniel Spoerri. Partea din spate a Păsării Paradisului. Mănâncă arta!”, reunită sub genericul tematic „Cabinet de colecţionar”.

Vernisajul expoziţiei va avea loc joi, 16 februarie 2017, ora 18, la sediul Muzeului de Artă Cluj-Napoca (Palatul Bánffy, P-ţa Unirii nr. 30), în sălile de expoziţii temporare situate la etaj, în prezenţa d-lui Vasile Radu, curatorul expoziţiei, şi a doamnelor Silvia Suciu, asistent-curator, şi Alexandra Sârbu, comisar de expoziţie. Pe întreaga perioadă a expoziţiei, vor fi organizate ghidaje în limba română, în regim gratuit, cu începere de la ora 12, în zilele de sâmbătă şi duminică, potrivit următorului calendar: 18 februarie a.c., 19 februarie a.c., 4 martie a.c., 5 martie a.c., 11 martie a.c., 12 martie a.c., 18 martie a.c., 19 martie a.c. Durata ghidajului: 30-40 de minute.

INCOGNITO…

Cabinet de colecţionar este o idee expoziţională care sugerează că unul din atributele Muzeului poate fi investigarea artei cu discreţie ascunsă sub cheia colecţionarilor. E un fel de prospectare a vecinătăţilor susceptibile să ascundă comori. Muzeele însele s-au născut în urma efortului asiduu al marilor colecţionari care au grupat în locuri „dedicate” ceea ce era susceptibil de a fi însuşit ca valoare. Aceste valori alcătuiesc un „patrimoniu virtual”, ne-muzeificat şi, printr-o viziune auctorială proprie, exprimă o entitatea discretă, ca parte a unui ansamblu colectiv. Cum ar suna muzica dacă ai degusta-o mereu singur? Ce-ai putea face cu un tablou, contemplându-l invariabil singur, ameninţat de cecitate gestual-interpretativă? Ce-ar fi să mergi la Muzeu să-l vezi pe „Spoerri” însoţit „incognito”, de colecţionar?! Ai putea dialoga cu el virtual, dacă… ai afla cu cine stai de vorbă! Află! Din când în când, itinerarii secrete aduc în proximitatea marilor colecţii publice părţi ale unor colecţii private care pun alături trăirile, viziunile subiective ale iubitorilor de artă cu ansamblurile omogenizate pe criterii muzeale ale societăţii.

O dialectică sui generis „general-particular” şi invers, ca leagăn al valorii. A potrivi într-un context public părţi „sustrase” dintr-o colecţie privată poate oferi şansa unei noi expresii a artei muzeale, poate deschide noi căi de interpretare sau lectura inedită a lumii operelor de artă. Un „extract de consum” cultural insolit! Astfel, bogăţia semnificativă a unei case, rafinamentul intelectual al proprietarului, calmul domestic al unor interioare private mută periodic cheia retorică în altă ambianţă şi poate dezvălui surprinzătoarele aventuri intelectuale ale unor colecţionari, poate adăuga lumini noi şi îmbogăţi în semnificaţii creaţia şi seducătoarele ei căi de interpretare.

„Cabinet de colecţionar”, datorită interesului înţelept al Muzeului de Artă, dă şansa unui dialog nou public-privat şi oferă posibilitatea unei duble afirmări cu reverberaţii culturale atât a instituţiei muzeale, cât şi a surprinzătoarei afabilităţi meritocrate a proprietăţii private din care s-a născut aceasta.

Vasile Radu,
curatorul expoziţiei

Daniel Spoerri s-a născut la Galaţi la 27 martie 1930 (fiul lui Isaac Feinstein – misionar al Bisericii Luterane norvegiene şi al Lydiei Feinstein-Spoerri). În 1942, mama cu cei 5 fraţi pleacă la Zürich; copiii adoptă numele mamei. Din 1949 Spoerri începe să facă studii de dans, la Zürich, apoi la Paris, unde primeşte o bursă (1954-1957, prim-balerin la Teatrul din Berna). În 1959, la Paris, Daniel Spoerri se împrieteneşte cu Marcel Duchamp, Man Ray şi Robert Filliou şi se alătură grupării Noul Realism. Tot aici va pune bazele Editurii MAT (care va multiplica şi va comercializa operele prietenilor săi artişti) şi expune primele „tablouri-capcană” la „Festival d’art d’avantgarde”, Palais des Expositions de la Porte de Versailles. În 1962 publică „Topographie anecdotée du hasard” [An Anecdoted Topography of Chance]. Se impune în istoria artei prin introducerea şi dezvoltarea ideii de ”Eat Art”. Întors din insula grecească Symi, Daniel Spoerri se stabileşte la Düsseldorf, unde, la 18 iunie 1968, deschide ”Eat Art Galerie” în Restaurant Spoerri; aici îşi expune propriile opere şi pe cele ale prietenilor săi. Din 1977 în 1982 este profesor la Şcoala de Artă şi Design din Köln, unde ţine prelegeri asupra istoriei artei, din perspectivă proprie. Din 1983 este profesor şi, mai târziu, preşedinte al Academiei de Artă din München (împreună cu studenţii, realizează numeroase proiecte artistice, denumindu-le „banchete”), funcţie la care renunţă în 1989 pentru a se dedica în întregime artei. Între altele, realizează scenografia mai multor piese de teatru şi regizează o serie de filme. Din 1990 trăieşte în Franţa şi Italia, la Seggiamo, unde în 1997 pune bazele fundaţiei „Hic terminus haeret – Il Giardino di Daniel Spoerri”. În 2009, cumpără un domeniu în satul Hadersdorf am Kamp, lângă Krems, unde Daniel Spoerri deschide un „Restaurant Spoerri” şi o întreprindere de stocare a artei „Kunst-Staulager”, cu scopul de a expune operele lui şi pe ale altor artişti cu care s-a intersectat de-a lungul existenţei sale. În peste 50 de ani de carieră artistică, realizează expoziţii personale şi participă la numeroase expoziţii colective în Franţa, Elveţia, Germania, SUA, Italia, Danemarca, Japonia, Finlanda, Spania, Austria. Această expoziţie este prima care prezintă arta lui Daniel Spoerri în România.