BUNICUL DE LA CLUJ a ajuns la Turda

 În 8 iunie a.c., la Turda, în cadrul Asociaţiei Rei Culturae Fautores, ce-şi are sediul în casa prof. Dan Zăhan, a fost pusă în discuţie lucrarea, aproape enciclopedică, a unui Bunic de la Cluj, intitulată Poveste despre noi şi neamul nostru. Da, chiar aşa apare scris numele autorului pe coperta albastră a cărţii „Bunicul de la Cluj.”

„Bunicul” este Leonida Ranta (n. 1943), nume menţionat pe pagina de titlu a cărţii. A copilărit la Turda, Universitatea la Cluj, apoi, devenind economist, a lucrat la Electroceramica Turda, la Zalău, înalt funcţionar în Ministerul Industriilor (pe vremea cînd acest minister avea obiectul muncii) şi, la apogeul profesional, diplomat, secretar 1 la Ambasada României pe lîngă U.E. la Bruxelles.

Cele patru volume ale operei ce totalizează aproape 2.000 de pagini, format mare, sînt redactate într-un mod cu totul original; un bunic spune nepoţilor şi tuturor urmaşilor lunga „Poveste despre noi şi neamul nostru”. Cartea te duce cu gîndul la Testamentul literar al lui Ienăchiţă Văcărescu (1740-1797) „Urmaşilor mei Văcăreşti / Las vouă moştenire / Creşterea limbii româneşti / şi-a patriei cinstire.” Fac această analogie fiindcă întreaga carte este un îndemn adresat urmaşilor din familie şi indirect tuturor cititorilor de a ne iubi ţara cu întreaga ei istorie şi cultură, de a preţui limba şi toate valorile materiale şi spirituale create de înaintaşii noştri, de bunici şi străbunici.

Mai compar cartea cu un cuprinzător stick în care autorul „povestaş” – cum se autodenumeşte – salvează de la dispariţie un enorm volum de informaţii provenite de la un om erudit, cu o bogată experienţă de viaţă, ce a traversat două orînduiri sociale; cu părţile lor bune sau rele. Sînt împletite armonios date referitoare la istorie şi cultură românească, cu amănunte din viaţa de familie, asigurînd cărţii o lectură cît se poate de agreabilă.

Tot ceea ce spune Bunicul de la Cluj este văzut prin prisma autorului şi a generaţiei sale, dar informaţiile prezentate au ca bază o temeinică documentare, citînd mereu sursa, adesea documente alternative la problemele controversate româno-maghiare. Faptele mai recente, trăite, sînt cunoscute nemijlocit şi doreşte ca sub această formă, nefalsificate, să ajungă şi să fie preluate de generaţiile următoare.

Voluminoasa lucrare Poveste despre noi şi neamul nostru cuprinde patru volume, denumite de autor Cărţi.

Cartea a treia, de exemplu, asupra căreia vom poposi, are la Cuprins un singur capitol, 5 (mult prea cuprinzător) intitulat Războaiele, revoltele şi revoluţiile românilor de la Mihai Vodă Viteazul încoace.

Folosind vorbirea directă la persoana întîi, de genul „ştiu că vă plac poveştile cu lupte şi bătălii – în special ţie, Tudorel”, Bunicul relatează la începutul Cărţii a treia, în peste 20 de pagini, istoria românilor sub Mihai Voievod Viteazul, începînd cu obîrşia lui oltenească, cu peripeţiile prin care a trecut pînă să ajungă mare domn şi unificator de ţară. Sînt pagini impresionante, de un mare dramatism, mai ales cele referitoare la uciderea prin ardere pe rug, de vii, în piaţa Clujului, a lui Baba Novac şi a preotului Saski „în prezenţa bucuroasă a autorităţilor nobiliare şi a lui Basta.” Textul este susţinut de o seamă de imagini, reproduceri după tablouri, cum ar fi două portrete ale lui Mihai, Bătălia de la Călugăreni de Theodor Aman, Mihai Viteazul în drum spre Alba Iulia, Uciderea lui Mihai la Turda. Mai sînt reproduse şi o serie de hărţi de epocă, ce contribuie la înţelegerea acţiunilor domnitorului.

După acest episod glorios „s-au abătut peste români 100 de ani trişti, urmaţi de o altă sută de ani şi mai trişti.” Este parcursă apoi istoria cu interesante date despre Cantemir şi Brâncoveanu, apoi despre răscoala lui Tudor Vladimirescu, despre răscoalele moţilor de sub conducerea lui Horea Cloşca şi Crişan şi de cea de la 1848 din Transilvania, dar şi din Ţara Românească şi din Moldova. Copiii şi nepoţii Bunicului trebuie să ştie tot şi despre Războiul pentru Independenţă, şi despre Răscoala din 1907, şi despre cele două Războaie Mondiale, şi despre evenimentele din 1989.

Prin numeroasele însemnări despre familia Ranta, despre prieteni şi cunoscuţi, este redată imaginea panoramică a unei întregi perioade, fără a recurge la ficţiune, cum se practică în literatura beletristică; aici sînt consemnate fapte de zi cu zi, aşa cum s-au derulat ele; grija părinţilor pentru creşterea, instruirea şi educarea copiilor, încercarea de a pune „o pilă” pentru intrarea la facultate, anii de studenţie la căminul Avram Iancu din Cluj, repartizarea, locurile de muncă, avansările în funcţii, naşterea copiilor, a lui Sergiu „cînd încă spălam, uscam şi călcam scutecele.” În paginile cărţii ne regăsim şi pe noi, cei care am trăit acele vremuri cu grijile şi cu bucuriile de atunci; primirea unei locuinţe, apoi împrumuturi la CAR, la „bănci ţigăneşti” pentru a-ţi cumpăra mobilă, aragaz, frigider, televizor color sau chiar o Dacie. Autorul îşi aminteşte de solidaritatea românilor după cutremurul din 1977, regretă moartea lui Adrian Păunescu din 5 martie 2010, la vîrsta de 67 de ani, „născut în acelaşi an cu bunicul, 1943, el în iulie, eu în septembrie” şi nu se poate abţine să nu spună nepoţilor cîteva strofe din poeziile celui dispărut, din Rugă pentru părinţi.

Interesante informaţii găsim despre instaurarea comunismului în România, din perioada lui Dej şi Maurer, despre rivalităţile politice din interiorul partidului de genul „care pe care”, cu victime şi învingători. E foarte dificil să răspunzi la întrebarea „Ce nu găseşti în cartea d-lui Leonida Ranta?”, fiindcă abordează o tematică extrem de bogată şi de variată, impresionantă prin complexitate şi profunzime.

Acest Bunic nu se dezminte, are reale calităţi de prozator, de „povestaş.”

Cu prilejul lansării de la Turda, despre cartea Bunicului de la Cluj s-au spus multe cuvinte elogioase. Au vorbit prof. Dora Arion, scriitorul Mircea Ioan Casimcea, precum şi invitaţii Cenaclului Literar „Paved Dan” din Cîmpia Turzii.

Cartea este un superb mesaj de lung metraj, cu imagini vii, un testament de suflet românesc lăsat urmaşilor de azi şi a celor din generaţiile viitoare.

Ioan BEMBEA