Brand?

RADU VIDA

Trebuie  să vă întreb: dacă mergeţi în Grecia, aveţi în minte plajele îmbietoare, vinurile remarcabile, măslinele delicioase, preţurile la îndemîna oricui, sau marca ţării insulare? În Spania: vă atrag muzeele madrilene, ralaxarea din Insulele Baleare, minunăţile lui Gaudì din Barcelona, măreţia Gibraltarului, sau însemnele turistice ale localităţilor înşirate? Care este brandul turistic al Chinei? Dar al Tailandei?

Sigur, lumea a încercat să strîngă, într-o picătură de gînd desenat, tot ceea ce poate oferi semenilor care-i calcă pragul. Mergem în Bulgaria pentru condiţiile nemaipomenite de pe plajele Nisipurilor de Aur, fără să avem habar, cei mai mulţi dintre noi, că brandul turistic e un trandafir stilizat. Care spune mai puţine decît plajele însorite şi all-inclusivul pentru oamenii sărmani. Mergem în Canada pentru Cascadele  Rideau, Muzeul Regal Ontario, Roger Center sau Oraşul Subteran Montreal? Sau ne îndeamnă frunza de arţar, flancată bilingv cu ţîpuritura aproximativă: Ţine-o tot aşa! Iată: Luceafărul huilei vrea să-i spună României Dacia; Liiceanu spune că-i puţin o frunză verde, cînd îl avem pe Cărtărescu!; iar Grapini vrea să şteargă şi frunza controversată, pentru… altceva!

Am criticat-o, la vremea respectivă, pe ministrul Udrea pentru ideea blondă de a pune frunză verde pe spinare de Românie năcăjită. Ne-am… împăcat, însă, zîcînd că fiecare ţară se străduie să atragă cumva. Distracţia de atunci a costat (2010, vă leato) 800.000 euro. Din banul public! Mai exact: 97.000 euro desenul, iar restul… cercetarea. Logo-ul a fost lansat în Germania, nimeni, dar absolut nimeni neîntrebîndu-se ce brand are cea mai puternică ţară de pe continentul nostru. Şi, de ce aleargă lumea la pustietatea neprimitoare a litoralului Mării Nordului, cîrnaţii şi berea de la festivalurile bavareze, ruinele dar şi măreţiile construţiilor din Berlin sau impunătoarele castele din Baden-Wurttembeg!

N-au trecut nici doi ani de cînd am prădat o groază de bani pentru o fircălitură pe care orice artist român ar fi făcut-o din… patriotism, iar doamna ministru (IMM, Turism şi Mediu) vrea concurs pentru o altă… idee. De brand de ţară. Doamna ministru Maria Grapini s-a exprimat pe Facebook, ceea ce pentru cei care învaţă pe sărite engleza de baltă poate înseamna faţă şi bucă. Virtuală, desigur.

Ca om de rînd, contribuabil din greu la bugetul amărît al ţării, nu înţeleg de ce nu opreşte cineva scurgerea înspăimîntătoare a unor fonduri pentru fantezii de ţaţă-mălăiaţă, ajunsă, brusc, oamă de afaceri (mici şi mijlocii –din care nu se face brand de ţară, vă asigur). Ca editorialist, însă, trebuie să vă spun că mişcările de bani (fie şi puţini, în opinia guvernanţilor, dar mulţi pentru un amărît ca oricare dintre noi), banii astfel mişcaţi aduc beneficii. Sînt “plătite” anumite persoane din anturaj, rămîn şi pentru folosinţă proprie, mai picură, probabil şi la partid. Ceea ce nu poate explica nici omul-contribuabil, nici comentatorul unor evenimente este cum se face că, din timp în timp, distrugem bun sau rău, fără excepţie, şi o luăm de la capăt.  Alţii, pe care-i admirăm pentru  ce au creat, pun bine peste bine, înlătură răul şi-l înlocuiesc cu bine. Drămuind fiecare bănuţ, fie el public sau privat, tocmai pentru a putea adăuga la bunăstarea generală noi şi noi valori.

Cît despre brandul turistic de ţară, e suficient să spun că avem şi Dunăre, şi Mare, drumuri bune şi proaste, hoteluri de lux şi bungalouri, mîncare şi băutură cît încape; şi urme de daci şi de traci, şi Carpaţi, şi Obcine… Dacă am fi capabili să promovăm toate acestea, să vorbim de bine şi să nu-i lăsăm nici pe alţii să mîzgălească clanţa – n-am avea nevoie de concursul cu desene controversate.