Blindajul lui Băsescu – impenetrabil?!

ILIE CĂLIAN

Dezbaterile „la vîrf” şi în „şcolile de vară” ale USL, de săptămîna trecută, par să aibă scopul de a revigora prezenţa partidelor din Uniune în viaţa publică, după o perioadă în care partidele, ca şi reprezentanţii lor din Parlament, au părut mai interesaţi de vacanţă, lăsînd reprezentarea lor pe seama Guvernului. Guvern care, şi el, a cam fost în concediu, începînd cu însuşi primul ministru Victor Ponta, care i-a lăsat pîrtie liberă preşedintelui Traian Băsescu. Iar acesta n-a pregetat să se „desfăşoare” – în stilul său caracteristic: la serbări cîmpeneşti, la „o bere” cu mulţimea veselă, la prohodul regelui ţiganilor etc.

Mai importantă decît „ieşirea în public” a USL este, însă, reluarea discuţiilor pe teme de mare interes pentru dezvoltarea viitoare a României: noua Constituţie, regionalizarea, liniile directoare ale politicii economice. Din ceea ce am înţeles, USL nu şi-a schimbat proiectul de guvernare şi reconstrucţie. Atîta doar că „loviturile” principale au fost amînate: Traian Băsescu s-a dovedit mai blindat decît se credea. Pur şi simplu, el a izbutit ceea ce ar fi putut să pară imposibil – şi mulţi, prea mulţi dintre politicieni şi oameni „de rînd” nici nu-şi imaginau.

Convinşi că puterea lui Băsescu stă în subordonarea absolută a unui partid (PD, devenit PDL), aceştia n-au sesizat la timp că intenţia sa, declarată încă din timpul primei campanii electorale – aceea de a deveni preşedinte-jucător -, se va realiza pe un cu totul alt plan. Anume, subordonarea totală a instituţiilor de constrîngere a cetăţeanului – şi, mai cu seamă, a politicianului şi omului de afaceri. Dinspre partea cetăţeanului, Băsescu nu avea să-şi facă prea mari griji: ştia să-i ofere „circul” de care avea nevoie. Pentru ceilalţi, Băsescu şi-a luat din timp măsuri – cu mult peste limitele constituţionale: şi-a subordonat în primul rînd procurorii – reprezentanţii acelei instituţii publice, care, în numele apărării intereselor statului, face şi desface dosare oricui. Bineînţeles, a avut grijă să-şi subordoneze şi Consiliul Suprem al Magistraturii, şi serviciile de informaţii şi spionare a cetăţenilor propriei ţări şi, ca ultimă garanţie a securităţii sale, Curtea Constituţională a României.

Astfel că şi acum – în condiţiile în care USL deţine o majoritate copleşitoare în Parlament –, Uniunea nu izbuteşte să-şi realizeze proiectele. Aşa se face că au fost întîrziate deopotrivă adoptarea Constituţiei revizuite şi regionalizarea. Băsescu a ştiut să joace foarte bine cartea relaţiilor sale externe cu popularii europeni şi cu forţele şovine şi iredentiste din Ungaria pentru a falsifica total adevărul despre realităţile din România – dar şi pentru a-şi asigura reinstaurarea sa la Cotroceni. Pentru oricine este clar că, fără amestecul Partidului Popular European şi, în special, a Germaniei, şi fără susţinerea electoratului maghiar din România, incitat cu neobrăzare de la Budapesta, Băsescu n-ar fi izbutit să revină la Cotroceni după referendum. Aşa se explică, printre altele, şi recentele provocări, de o neruşinare nemaiîntîlnită, a iredentiştilor maghiari, în frunte cu prietenul şi tovarăşul de luptă al lui Băsescu, Tökés László, care, la Cluj-Napoca, difuza un „fluturaş” în limba română, intitulat „Transilvania, Elveţia României” şi în care cerea autonomia totală a Transilvaniei, garantată prin protectoratul Ungariei asupra acestei provincii a României. Desigur, Băsescu a „protestat” în tricou, la o întîlnire publică, de parcă ar fi fost tot „la o bere”, în loc să facă o declaraţie oficială de la Cotroceni. Drept pentru care Budapesta nici nu s-a obosit să-i răspundă. Desigur, Guvernul României a răspuns oficial provocărilor Budapestei dar chestiunea se cere abordată sistematic – inclusiv „Moştenirea Gojdu”, de a cărei înstrăinare către Budapesta se fac vinovaţi deopotrivă Băsescu însuşi şi întreg Guvernul fostei guvernări a Alianţei DA – PD şi PNL.

Însă, cum spuneam, se pare că USL nu a găsit ac de cojocul lui Băsescu: revizuirea Constituţiei şi regionalizarea sînt amînate cu un an. În privinţa eradicării cancerului indus instituţiilor „de forţă” şi justiţiei de către Băsescu – aceasta pare a fi o operaţie greu de realizat: cancerul acesta s-a instalat într-un corp social pregătit pentru minciună, furt, corupţie şi alte soiuri de ticăloşie – pregătit în bună parte şi de starea generală de incultură economică, politică, juridică etc. a populaţiei, nu doar de o molimă etică veche. Aşadar, revenirea USL în atenţia publică este binevenită, numai că, deja, o mare parte a populaţiei este nemulţumită de faptul că USL n-a reuşit să scape de Băsescu. Va găsi USL, pînă în toamna/iarna viitoare o soluţie?!