Blajul şi Ziua Culturii Naţionale

În istoria culturii române în general şi a celei din Transilvania în particular, Blajul s-a remarcat printr-o dublă valenţă, aceea a unui important centru cultural şi, în acelaşi timp, a unui focar al luptei politice a românilor – prin cultură – pentru recunoaşterea propriei identităţi.

Secolul al XVIII-lea, „Secolul luminilor”, a reprezentat pentru Blaj un dublu prilej de afirmare: deschiderea şcolilor româneşti confesionale greco-catolice (1754) şi – pornind de la acest eveniment – crearea premizelor apariţiei „Şcolii Ardelene”, mişcare culturală de factură iluministă cu marii săi corifei Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior şi Ioan Budai Deleanu, care au răspîndit ideile iluministe nu numai în spaţiul transilvănean, ci în întreg arealul românesc.

În anul 2016 comemorăm 200 ani de la trecera în eternitate a lui Gheorghe Şincai (1754-1816), istoric iluminist şi filolog, coautor al memoriului „Supplex Libellus Valachorum” (1791), fost profesor la Blaj şi director „peste toate şcolile românilor din Ardeal” (1782-1794), calitate în care a întemeiat 376 de şcoli săteşti. Ca director general al învăţămîntului primar unit din Transilvania a realizat traduceri şi a elaborat manuale şcolare: abecedare, bucoavne, gramatici, cărţi de aritmetică. Fost student la Viena şi Roma, posedînd două doctorate – în filosofie şi teologie – Gheorghe Şincai a fost preocupat de originea poporului şi a limbii române, precum şi de problema continuităţii vieţii românilor de la nord de Dunăre, după retragerea aureliană (271 d. Hr.). A militat pentru înlocuirea literelor chirilice cu cele latine. Împreună cu Samuil Micu a publicat „Elementa linguae Daco-Romanae sive Valahicae”, prima gramatică tipărită a limbii române. Alte scrieri (rămase în manuscris) sînt: „Dicţionar latin-român”, „Dicţionar român-latin” şi „Istoria naturii sau a firii”.

Fără să fi fost înzestrat cu aptitudini poetice deosebite, Gheorghe Şincai a scris şi versuri, cea mai importantă lucrare de acest gen fiind „Elegia” (compusă în limba latină). Capodopera lui Gheorghe Şincai rămîne însă „Hronica românilor şi a mai multor neamuri”, apărută postum în anul 1853 – în 4 volume – la Iaşi, cuprinzînd evenimentele principale ale istoriei românilor între 86 d. Hr. şi 1739. Gheorghe Şincai şi-a expus crezul vieţii – într-o formulă sintetică – în scrisoarea adresată în 31 iulie 1804 lui Ioan Corneli, fost coleg de teologie, ajuns canonic la Oradea, unde scria: „tot timpul ce-l am liber îl dau neamului meu”.

Conştiinţa naţională şi cultul spiritualităţii româneşti, pornite de la Blaj, au avut în timp un puternic impact asupra marilor personalităţi culturale ale neamului nostru.

Atras de valorile cultural-istorice ale Blajului, poetul Mihai Eminescu a poposit în urbea de la îmbinarea Tîrnavelor în primăvara anului 1866 (în urmă cu 150 ani!), unde a rămas pînă în toamna aceluiaşi an. La vederea panoramei oraşului, venind dinspre Tîrnăveni, a exclamat: „Te salut din inimă Mică Romă! Îţi mulţumesc Dumnezeule că m-ai ajutat să o pot vedea!”. În hotărîrea de a vizita Blajul, un rol important l-a jucat profesorul de limba română de la Cernăuţi, Aron Pumnul, participant la Adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848. „Drumul pe jos la Blaj din 1866, înainte de a avea un obiectiv de studii, a fost un pelerinaj în memoria lui Pumnul” (Augustin Z. N. Pop, Tribuna 1982, nr.2, p.18).

Popasul eminescian la Blaj se regăseşte în creaţia poetului. George Călinescu crede că romanul „Geniu pustiu” a fost scris „îndeosebi din amintirea traiului laolaltă cu şcolarii blăjeni” (George Călinescu „Viaţa lui Mihai Eminescu”, Ed. Minerva, Bucureşti 1983, p. 92). Din perioada blăjeană datează şi unele poezii ale etapei de creaţie a adolescenţei poetului, numită de istoricii literari „perioada Familiei” (cu referire la revista condusă de Iosif Vulcan), între care poeziile intitulate „Amicului F. I.” (Filimon Ilea) şi „Asta vreau, dragul meu”, ultima mai puţin cunoscută, descoperită de Eugen S. Cucerzan în revista „Umanistul” ce apărea la Pesta, sub redacţia lui Iosif Vulcan (Ion Buzaşi, „Eminescu şi Blajul”, Ed. Astra, Blaj 2000, p.122). Sursa de inspiraţie pentru poeziile „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” şi „Speranţa” pare a fi tot popasul blăjean al poetului (Ion Buzaşi, idem). La începutul toamnei anului 1866, la Blaj fiind, Mihai Eminescu a participat la lucrările Despărţămîntului Blaj al Astrei. Între metaforele poetice atribuite Blajului – „Sionul românesc”, „Mecca românilor”, „Oraşul şcolilor româneşti”, „Urbea scolastica” – de către istorici, filosofi sau scriitori, cea mai cunoscută – „Mica Romă” – aparţine luceafărului poeziei româneşti, în al cărui destin biografic se regăseşte şi Blajul.

Rămînînd în registrul personalităţilor – reper ale istoriei şi culturii române care au avut legături cu Blajul, omagiate acum, la ceas comemorativ, aniversar, este de menţionat şi vizita la Blaj a regelui Carol al II-lea al României, în toamna anului 1936 (în urmă cu 80 de ani!), vizită prilejuită de jubileul a 75 ani de existenţă a Astrei. Cu acest prilej, monarhul – un mare iubitor şi protector al culturii – a inaugurat, la data de 19 septembrie, în prezenţa întregului guvern, noul Palat Cultural, proiectat de Victor Smigelschi într-un stil modern, cu mici detalii inspirate din arhitectura românească veche. Acest superb palat, care cuprindea la etaj, începînd cu anul 1939, şi Muzeul de Istorie şi Etnografie organizat de profesorul Ştefan Manciulea (inaugurat cu ocazia serbărilor de la 3/15 mai 1939) a găzduit în timp diverse evenimente culturale, spectacole de teatru, balet, operă, concerte simfonice. În prezent este supus unui amplu proces de restaurare.

Prin aceste trei repere omagiale de istorie şi cultură, pline de spiritualitate românească, Blajul salută Ziua Culturii Naţionale, ediţia 2016.

Prof. univ. dr. Sorin Nicu BLAGA