Biserica din Dângăul Mare, edificiu valoros de secol XVIII

În 1864, o biserică de lemn din satul clujean Dâncu era încărcată în care trase de boi și lua drumul Dângăului, pentru a servi drept lăcaș de închinăciune sătenilor de aici. Edificiul fusese ridicat în satul de origine pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, dar în 1862 comunitatea din Dâncu a cumpărat o biserică mai încăpătoare din Valea Drăganului, renunțând la vechiul lăcaș. Despre costurile necesare strămutării în Dângăul Mare, aproximativ 120 de florini și despre șapte familii care s-au mobilizat pentru această strămutare vorbește un document din arhiva parohiei.

Având hramul „Sfântul Gheorghe”, biserica se găsește pe Lista Monumentelor Istorice cu codul CJ-II-m-B-07591 și a adunat credincioșii până în 2010, când a fost sfințit edificiul nou, de zid. O găsim în cimitir, înconjurată de vechi cruci de lemn de secol XIX, creând împreună un spațiu special în mijlocul satului, unde timpul pare că a stat în loc. Lăcașul are o înfățișare frumoasă, clasică, marcată de pridvorul desfășurat pe toată latura sudică, dar și de turnul clopotniță cu fleșă înaltă, zveltă, pe bază scundă, străjuită de patru turnulețe fială. O particularitate a acestui edificiu este faptul că absida altarului este pentagonală, dar are un acoperiș în trei ape. Alt element îl reprezintă pereții exteriori, placați pe toată suprafața lor cu șindrilă, o situație similară existând în aceeași zonă, la Bălcești și Ciuleni, dar și la numeroase construcții civile, „inovație” a meșterilor locali pentru protejarea pereților de factorii de mediu. Reminiscențe ale unui tip arhaic de construcție observăm în dimensiunile mici ale edificiului, în existența a doar două intrări la iconostas și în câteva cuie de lemn pătrate, pe alocuri.

Construită pe o fundație de piatră, din lemn de stejar, la care s-a adăugat brad la strămutare, biserica are un plan dreptunghiular pentru pronaos și naos, pridvorul de la sud adăpostind intrarea. Altarul, cu caracteristicile deja menționate, are pereții retrași. De pe grinzile tavanului pronaosului se înalță stâlpii turnului clopotniță ce susțin, la nivelul acoperișului, o galerie deschisă cu trei arcade semicirculare, coif octogonal și patru turnulețe fială. Acoperișul este unitar pentru naos și pronaos și mai scund pentru altar. Intrarea de pe latura de sud este marcată printr-un ancadrament care are ușori din lemn de stejar, decorați prin incizie, însă la placarea pereților exteriori cu scândură, acesta a fost acoperit. Pridvorul prezintă opt stâlpi care, împreună cu contrafișele și cununa, formează arcade semicirculare, decorate cu motivele „dintelui de lup” și „unda apei”. Acest din urmă motiv, elegant lucrat, întâlnit și în alte părți, poate fi atribuit măiestriei meșterului Ioanu Găveanu din Nădășelul Românesc, menționat într-un document din arhiva parohiei. În interior, pe ancadramentul intrării în naos, apar rozete clasice cu șase petale, în timp ce arcul dublou al boltei naosului este decorat cu casete dreptunghiulare.

La reasamblarea edificiului în noul spațiu s-a pierdut vechea pictură, însă urmele de pânză la iconostas și în naos demonstrează că a existat un astfel de veșmânt interior. Din patrimoniul de vechi icoane, obiecte de cult și cărți, se mai găsesc în interior icoane pe sticlă, ce aparțin centrului de pictură niculean, databile la finalul secolului al XIX-lea și începutul celui următor. La acestea se adaugă clopotul din 1869.

Preotul paroh ortodox Mihai Gocan a reușit, cu sprijinul sponsorilor, să reînnoiască acoperișul. Efortul înlocuirii șindrilei a fost cu atât mai mare cu cât cu părintele are în grijă trei astfel de monumente istorice, împreună cu celelalte două edificii din Dângăul Mic și Bălcești. În Dângăul Mare, în 2004, în paralel cu schimbarea acoperișului, s-au efectuat și alte lucrări de întreținere, toate din donații oferite de familia Vădan, originară de sat.

Nădăjduim că frumusețea rugăciunii într-un astfel de edificiul valoros și grija pentru tezaurul primit moștenire vor fi redescoperite de comunitatea din Dăngăul Mare și că nu va trece mult timp până când vom auzi că sătenii se adună din nou aici cu prilejul anumitor sărbători, în straie tradiționale, în vecea biserică de lemn restaurată.

Consuela BENDEA
Consultant artistic în arhitectură și artă tradițională,
CJCPCT Cluj