Biserica de lemn din Pruneni, singurul locaș de cult al satului, de peste 250 de ani

Un vechi monument istoric religios din zona Dealurilor Clujului este biserica de lemn cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci” din Pruneni, comuna Aluniș. Aici găsim unul din puținele exemple de sate clujene unde oamenii se roagă în același loc ca strămoșii lor, adică într-un lăcaș din lemn, fără să-și fi ridicat o biserică de zid, mai încăpătoare.

Nu s-au păstrat date exacte despre acest edificiu, care a fost ridicat, probabil, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Tradiția orală, transmisă peste generații, amintește numele a trei familii: Pop, Roman și Mureșan, care ar fi fost ctitorii principali. Interiorul a fost decorat cu pictură spre sfârșitul secolului respectiv, sau poate începutul celui următor, din ansamblul inițial păstrându-se doar unele fragmente, în absida altarului și pronaos.

Modestă în dimensiuni și înfățișare, biserica este rezultatul efortului unei comunități la fel de mici, care în prezent numără cel mult 40 de locuitori. Reușește, totuși, prin câteva particularități pe care nu le-a pierdut, să amintească de perioada când edificiul era o mândrie pentru sătenii care se adunau la rugăciune: câteva cuie de lemn originale, baza coifului sub formă de bulb a turnului clopotniță, absida de formă trapezoidală, frumoasele console de sub streașină, sau ușile împărătești, elaborat lucrate.

Biserica, de mici dimensiuni, este construită din cununi de stejar, îmbinate în cheotoare tip coadă de rândunică. Tradiția orală spune că stejarii au fost aduși din pădurea care exista odinioară în apropierea satului. Pe lângă absida deja menționată, planul cuprinde pronaosul și naosul rectangulare, alături de un pridvor, adăugat ulterior laturii de sud. Turnul clopotniță, ridicat peste pronaos, are aspect clasic, cu un mic bulb la baza coifului, peste care se înalță o fleșă zveltă, ascuțită, și o galerie deschisă.

Decorul sculptat se concentrează în câteva puncte. Ancadramentul ușii de intrare este decorat cu motivul rozetei, la baza ușorilor. Stâlpii pridvorului au primit un frumos profil clasic. Se remarcă bârnele din jumătatea superioară a pereților, care ies în afara liniei acestora, tăiate descrescător sub forma unor aripi.

Deși posibilitățile financiare ale comunității erau reduse, lăcașul a primit pictură interioară, demers artistic care, precum se știe, era costisitor. La Pruneni, acesta a fost realizat cândva la finalul secolului al XVIII-lea, de un pictor a cărui identitate ne rămâne necunoscută. Se păstrează fragmente de pictură murală în absida altarului, dintre care remarcăm un Sfânt Nicolae, în timp ce în naos se mai pot observa portrete de mucenici și elemente decorative. Iconostasul, care a suferit repictări, prezintă un număr de 8 icoane prăznicar, pictate în primul registru, deasupra intrării în altar, încadrate între colonete sculptate și aurite. În condiții mai acceptabile s-a păstrat pictura pronaosului, unde, alături de personajele feminine care compun Pilda Fecioarelor, a fost reprezentată și moartea, sub forma unui personaj negru, recognoscibilă după coasa pe care o ține în mână. Tavanul pronaosului s-a așternut decor cu motive vegetale.

Cromatica folosită de muralistul care a lucrat la Pruneni este dominată de roșu corai și verde, pictorul insistând pe detaliile decorative ale veșmintelor, în timp ce figurile sunt plăcute, nu severe, cu accent pus pe ochii mari, arcuiți. La exterior, în stânga intrării sudice, se mai distinge forma unui arhanghel ce străjuia odinioară intrarea.

Colonetele iconostasului și ușile împărătești, sculptate și acoperite cu vopsea aurie, vor să dea interiorului o notă de somptuozitate. Ultimele sunt bogat ornamentate cu decor vegetal traforat, format din doi lei afrontați, prezentați la baza ușilor, vrejuri vegetale și viță de vie, ce încadrează șase medalioane, compoziție încheiată în partea de sus cu o acvilă bicefală, ținând în cioc câte un șarpe. În medalioane, câte trei pe fiecare canat, s-a pictat Bunavestire, respectiv cei patru evangheliști.

O parte din vechile cărți liturgice, datând din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea au fost aduse la Cluj, în urmă cu 40 de ani. În schimb, pe tâmpla de lemn sunt expuse și acum două icoane pe sticlă de tip niculean, ambele înfățișând-o pe Sfânta Paraschiva, databile la început de secol XIX. În ambele cazuri, sfânta este pictată în bust, încoronată, cu o cruce mare într-o mână și o ramură în cealaltă.  Nu lipsesc „rujii”, atât de caracteristici picturii din acest centru.

Biserica din Pruneni este o filie a Parohiei Ortodoxe din Aluniș, preotul reușind să obțină sprijin pentru schimbarea șindrilei în 2013. Edificiul are însă nevoie de o intervenție generală, începând cu baza de piatră și continuând cu interiorul.

Consuela BENDEA
Consultant artistic în arhitectură și artă tradițională,
CJCPCT Cluj