Biserica de lemn din Beliş necesită lucrări urgente de reparaţii

Biserica de lemn din satul Beliş, adusă aici din satul dispărut Giurcuţa de Jos, se află într-o stare avansată de degradare, asupra ei nefăcîndu-se, în cei aproape 40 de ani de la strămutare, nici o lucrare de reparaţie.

Tocmai de aceea, preotul paroh Cristian Muntean, dar şi primarul comunei Beliş, Viorel Crainic, lansează un apel către toţi cei care doresc şi pot, să sprijine, financiar, „readucerea la viaţă” a acestei biserici în care s-au botezat ori s-au cununat cea mai mare parte a bătrînilor de astăzi ai satului. 

Pr. Cristian Muntean: Prioritatea numărul unu: schimbarea acoperişului bisericii

„Încă de cînd am venit în această parohie, în martie 2009, mi-am propus să fac mai multe lucruri bune, atît în plan pastoral – şi mă refer la o revigorare a vieţii duhovniceşti în sensul profund ortodox, dar şi în plan administrativ. Am refăcut casa parohială şi gardul acesteia împreună cu enoriaşii. Pe viitor, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al oamenilor de bună credinţă, pe lîngă planurile cu biserica de piatră din Beliş şi cu biserica din Bălceşti, am în vedere, cu maximă prioritate, schimbarea acoperişului la biserica de lemn din Beliş, care a aparţinut credincioşilor din satul Giurcuţa de Jos, sat care astăzi mai trăieşte doar în amintirea credincioşilor.

Mi-am propus ca, împreună cu enoriaşii, să readucem la viaţă această biserică deoarece, odată cu strămutarea celor două sate, Beliş şi Giurcuţa de Jos, din locul unde acum se află lacul de acumulare şi barajul, centrul liturgic al noii comunităţi l-a constituit biserica de piatră din Beliş, lăsînd oarecum în umbră, poate şi datorită spaţiului mai mic, biserica din lemn.

Am început deja acest proces de înviere a bisericii intrînd în fiecare joi seara, pe timp de vară, la cîte o slujbă, vecernie sau paraclis, după caz. Pe lîngă acest fapt duhovnicesc, să-l numesc aşa, vrem să o înveşmîntăm şi într-o haină nouă, aşa cum îi stă bine unei biserici care este mireasa lui Hristos” – a declarat, pentru Făclia, părintele paroh Cristian Muntean.

Totodată, acesta şi-a făcut cunoscută intenţia de a începe, cît mai curînd posibil, lucrări de înlocuire a acoperişului bisericii.

„Biserica, aşa cum aţi spus şi dvs, se află într-o avansată stare de degradare. Acoperişul din şindrilă este în foarte multe locuri spart, ceea ce face ca atunci cînd plouă sau se topeşte zăpada primăvara, să intre apa în interiorul bisericii, chiar şi în sfîntul altar. Cei care cunosc cît de cît învăţătura Bisericii Ortodoxe, ştiu că ne aflăm undeva la limita profanării. De aceea, prioritatea numărul unu pentru mine personal, şi sper că şi pentru cei din Beliş, dar şi pentru toţi cei care iubesc această zonă, este schimbarea acoperişului din şindrilă. Ar mai fi apoi necesară schimbarea podelelor, atît din interiorul bisericii, cît şi din cerdacul acesteia, dar şi împrejmuirea bisericii cu gard din scîndură în stil tradiţional şi infrumuseţarea interiorului cu icoane ortodoxe pe lemn şi mobilier tradiţional ortodox” – declară părintele Muntean.

Deşi este de părere că lucrările trebuie demarate cît mai repede, părintele recunoaşte că, deocamdată, nu are nici o sursă financiară sigură, pe care să se bazeze.

„Avem însă promisiuni de sprijin din partea Primăriei Beliş. Vom înainta o cerere de finanţare şi către Guvern şi Consiliul Judeţean Cluj. De asemenea, sperăm şi în ajutorul oamenilor de bună credinţă, care iubesc această bisericuţă din lemn, iubesc ce este autentic românesc şi îl iubesc pe Dumnezeu” – spune pr. Cristian Muntean.

Primarul Viorel Crainic: Fac apel la cei deschişi la suflet şi la pungă să se alăture iniţiativei părintelui Cristian Muntean

Primarul comunei Beliş, Viorel Crainic, spune că va sprijini iniţiativa preotului Cristian Muntean şi face, la rîndul său, un apel către toţi cei „deschişi la suflet şi la pungă” să se alăture acestei iniţiative.

„Mă bucură intenţia părintelui Muntean de a reface biserica veche, o biserică rămasă simbol pentru cei strămutaţi din Giurcuţa de Jos şi care le aminteşte de locurile pe care au fost nevoiţi să le părăsească.

Sigur că şi noi, Primăria şi Consiliul Local Beliş, ne vom da tot concursul în acest proiect, numai că, în mod cert, nu vom putea suporta în totalitate cheltuielile. Belişenii sînt şi ei puţini la număr şi numai cu contribuţia lor, iarăşi nu se va putea face mare lucru. Asta, cu atît mai mult cu cît, în cazul bisericii de lemn, nu se pune problema unor cîrpeli, nu e vorba de a o «petici», biserica necesitînd lucrări serioase de reparaţii, de înlocuire a acoperişului din şindrilă şi nu numai. Nici găsitul meşterilor nu va fi o treabă uşoară, fiindcă în ziua de astăzi puţină lume mai lucrează şindrilă. Dar, odată treaba pornită, sperăm că vom face faţă” – declară, la rîndul său, primarul Viorel Crainic.

Totodată, primarul face apel la toţi cei care au case de vacanţă în comună şi la toţi cei care iubesc Belişul să susţină financiar iniţiativa părintelui Cristian Muntean.

„Biserica de lemn este aproape tot ce a mai rămas, ca şi construcţie, dintr-un sat care astăzi mai există doar în amintire. Fac şi eu apel la cei deschişi la suflet şi la pungă, la localnici, la cei care au case de vacanţă în zonă, la cei care vin la Beliş la sfîrşit de săptămînă, la oamenii de afaceri, să sprijine, prin donaţii, lucrările de reparaţii pe care le necesită biserica” – declară Viorel Crainic.

Biserica de lemn, singura construcţie păstrată dintr-un sat dispărut

Biserica de lemn din Beliş, cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”, a fost strămutată în Belişul Nou din Giurcuţa de Jos, sat demolat şi acoperit, în prezent, de apele lacului Fîntînele-Beliş.

Biserica a fost construită în 1820, în Giurcuţa existînd o comunitate de credincioşi ortodocşi cu preoţi stabili. În timpul revoluţiei de la 1848 biserica a fost arsă, fiind refăcută abia în 1862, prin contribuţia credincioşilor. Potrivit informaţiilor păstrate de localnici, biserica a fost construită de meşteri lemnari de prin părţile Albacului, ajutaţi de credincioşii din sat, care le-au pus la dispoziţie lemnul şi şindrila necesare.

Biserica este construită din bîrne de brad tăiate cu joagăre manuale. Interiorul este căptuşit cu scînduri aşezate vertical pe pereţi şi orizontal pe boltă, iar în exterior, pereţii sînt acoperiţi cu şindrilă. Are un cerdac în partea de vest şi unul în partea de nord. Biserica nu este şi nici nu a fost vreodată pictată.

Reparaţii s-au mai făcut în 1935, cînd corpul bisericii a fost reacoperit cu şindrilă.

Înainte de strămutare, în inventarul bisericii de lemn din Giurcuţa de Jos figurau trei icoane vechi pe sticlă (probabil din sec. XVII), precum şi o seamă de cărţi rituale vechi (1793 – 1874).

Adusă, după demolarea satului Giurcuţa de Jos, în noul sat Beliş, biserica a servit ca şi lăcaş de cult pînă la terminarea construcţiei bisericii noi, din piatră. Abandonată apoi, uitată de autorităţi şi, de ce să nu o spunem, chiar de credincioşi, biserica a ajuns, încet, încet, într-o stare avansată de degradare. Intenţiile unora şi altora de a o repara au rămas în faza de declaraţii şi intenţii, astfel că, în prezent, a te rezuma în a spune că vrei să faci ceva, fără ca mai apoi să şi faci, ar însemna să asişti senin, cu mîinile încrucişate, la dispariţia celui mai însemnat simbol al unui sat care, atît cît a trăit, a trăit şi prin CREDINŢĂ.

Cei care doresc să se alăture belişenilor în această lucrare de „reînviere” a bisericii din lemn pot lua legătura cu preotul paroh sau pot face donaţii direct în contul Parohiei Ortodoxe Române Belişul Nou, RO25RNCB0288108857530001, deschis la BCR, specificînd destinaţia sumei.

M. TRIPON