Binecuvântează cununa anului bunătății Tale!

Spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, anul bisericesc începe pe 1 septembrie, pentru că, după vechea tradiție, în această zi s-a început creația lumii și tot în această zi Și-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică.

În sinagoga din Nazaret, așa cum aflăm din Evanghelia zilei de 1 septembrie, citind Mântuitorul din cartea proorocului Isaia, a rostit cuvintele: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați. Și să vestesc anul plăcut Domului. Și închizând cartea și dând-o slujitorului, a șezut, iar ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui. Și El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit scriptura aceasta în urechile voastre” (Luca 47, 18-21).

La început de an bisericesc Îi cerem Domnului, prin troparul din 1 septembrie, să ne binecuvânteze: „A toată făptura Ziditorule, Cel ce vremile și anii ai pus întru puterea Ta, binecuvântează cununa anului bunătății Tale, Doamne, păzind în pace țara aceasta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și ne mântuiește pe noi”.

Anul bisericesc sau anul liturgic Îl are în centru pe Mântuitorul cu Jertfa Sa, cu Patimile și moartea Sa pe Cruce, cu Învierea Sa din morți. Și ca o consecință directă, în inima anului bisericesc stau Sfintele Paști. Anul liturgic pune în mintea credincioșilor, după o anumită rânduială, evenimentele mântuitoare relatate de Evanghelie. Anul bisericesc, având în centru sărbătoarea Sfintelor Paști, se împarte în trei mari perioade: Perioada Triodului, Perioada Penticostarului și Perioada Octoihului. Se numesc așa după cartea principală de slujbă întrebuințată în perioada respectivă: Triodul, Penticostarul și Octoihul. Perioada Triodului începe cu 10 săptămâni înaintea Paștilor, Perioada Penticostarului durează opt săptămâni, de la Paști încolo, iar restul anului îl constituie perioada Octoihului.

Fiecare sărbătoare reactualizează evenimentele mântuitoare prăznuite. Fiecare sărbătoare liturgică reînnoiește și reactualiză evenimentul căruia îi este simbol. Evenimentele trecute le face actuale, le face contemporane cu noi. În măsura în care noi avem dispoziția sufletească corespunzătoare, ele devin mijloace speciale de unire cu Hristos. Fără îndoială că Sfânta Euharistie ne unește intim cu Domnul Hristos pentru că El este „Cel ce aduce și Cel ce Se aduce” dar, în același timp, ne unesc rugăciunile, pentru că rugăciunile tainice al Trupului lui Hristos fac și ele această lucrare. Pe parcursul anului liturgic suntem chemați să retrăim toata viața Mântuitorului Hristos: de la Crăciun la Paști, de la Paști la Rusalii, „suntem chemați să ne unim cu Hristos Care Se naște, Care crește, Care Pătimește, Care moare, Care Învie triumfător, și cu Hristos Care inspiră Biserica Sa”. Dar, în același timp, ne sunt puși în față și sfinții Bisericii, care se roagă pentru noi și ne sunt exemple: „Aduceți-vă aminte, spune Sfântul Pavel, de mai marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Evrei 13, 7).

Anul bisericesc cu sărbătorile sale, cu tradițiile sale, ne oferă un cadru binecuvântat pentru a spori din punct de vedere duhovnicesc. Poetul Ion Alexandru subliniază în mod artistic acest lucru: „Și zilele și nopțile la rând/ Trec și se sting ușor ca o făclie/ Și iarăși Paștile împărătești/ Ne umplu casele de bucurie/ Când vitele și caii și turmele de oi/ Și holdele și apa din fântână/ Învie în lumină și sărutăm pe bot/ Toți mieii și copacii din grădină/ Sat transilvan, căsuță de pământ/ Mușcate la fereastră, busuioc la grindă/ Ștergar, curat, icoane pe pereți/ Ziua-nvierii și Noaptea de Colindă”. Dacă participarea noastră la anul liturgic nu este una angajată și dacă activitățile exterioare nu sunt dublate de trăiri interioare, dacă faptele și învățăturile Domnului Hristos, pe care ni le prezintă pericopele evanghelice la fiecare sărbătoare n-au rezonanță în suflet, ratăm șansa de a face progrese spirituale.

Îl rugăm, pe Domnul Hristos, prin condacul începutului de septembrie, să binecuvânteze noul an bisericesc și să ne ajute să facem progrese: „Cel ce locuiești întru cei de sus, Hristoase Împărate, Făcătorul tuturor celor văzute și celor nevăzute și Ziditorul, Cel ce zilele și nopțile, vremile și anii ai făcut, binecuvântează acum cununa anului, ferește și păzește în pace pe dreptcredincioși, țara aceasta și poporul Tău, mult Milostive”.

† Arhiepiscop și Mitropolit ANDREI