Bieţii tîlhari…

ILIE CĂLIAN

O acţiune a Poliţiei şi Serviciilor române, în colaborare cu unele din străinătate, a făcut senzaţie în Europa: au fost prinşi (o par-te din?!) membrii autointitulatei Academii a Infractorilor Români. Am aflat că era vorba despre o bandă de circa 100 de persoane, organiza-tă milităreşte, care opera în străinătate, tîlhărind ziua sau noaptea, cu o viteză şi o precizie de metronom, felurite magazine de obiecte mici şi preţioase. Am înţeles că ar fi vorba de pagube de circa zece milioa-ne de euro. Poate că cercetările vor face reevaluări şi suma ar putea creşte. Povestea ar merita, poate, un film de mare succes la public.

După şocul spectaculozităţii afacerii, am meditat niţel. Vasăzică, această bandă de circa o sută de persoane a dat “lovituri” de circa zece milioane de euro. Eu mai “dau de la mine” pe-atîta – în total, douăzeci de milioane de euro. E o sumă – ce ziceţi?! Dar v-aţi pus pro-blema costurilor? Adică, aceşti o sută de tîlhari trebuiau îmbrăcaţi, hrăniţi, dotaţi cu “mijloace tehnice”, cu aparatură de supraveghere a obiectivelor etc. Aşadar, suma care rămînea, efectiv, ca “dividende”, nu era de douăzeci (sau zece) milioane de euro, ci (mult) mai puţin, din cauza “costurilor de producţie”. Altfel spus: “băieţii” ăştia munceau din greu, cu mari “investiţii” în bani şi sub imperiul unui imens stres continuu, îngrijoraţi de tot felul de piedici, de la serviciile de pază şi sistemele de alarmă ale “obiectivelor”, la acţiunile poliţiilor naţio-nale şi Interpolului, la posibilitatea de a fi trădaţi de membri, tăinuitori şi cumpărătorii obiectelor furate – de la bijuterii la automobile de lux.

Ei bine, “băieţii” ăştia erau nişte fraieri. Nu ar fi fost mai bine pentru ei – mă refer la capii “Academiei” – să se facă politi-cieni în Guvernul PDL, oblăduit de Băsescu şi asumat de Boc?! Iată, DNA şi SRI ne oferă, în ultima vreme, informaţii despre sume colosale, mult mai mari decît obţineau cu multă trudă şi riscuri formidabile membrii acestei penibile “academii”. Sume obţinute din pix ori un simplu tele-fon sau o agreabilă discuţie în vreun local din Bucureşti sau dintr-o capitală europeană. Sume obţinute frumuşel ba prin deturnarea de fonduri de ici-colo, ba prin “tunuri” imobiliare, ba prin contracte frauduloa-se, ba prin decizii judecătoreşti murdare, ba prin şantaj.

Deocamdată, principalii “clienţi” ai DNA-SRI par să fie politicieni şi oameni de afaceri apropiaţi de Băsescu, de PSD şi într-o mai mică măsură, de “vechiul” PNL (dintre aceia care nu “ating” actua-la configuraţie a “noului” PNL). Adică, deocamdată, “cercetările” binomu-lui DNA-SRI nu ajung către Vasile Blaga (fost ministru de Interne al PDL), Emil Boc (care a făcut propagandă electorală pentru partidul lui Băsescu, PMP, şi Elena Udrea, dar a rămas sub acoperişul protector al “noului”PNL) şi alţii, din aceleaşi “garnituri”.

Sigur, este firesc să ne punem, încă o dată şi încă o dată, întrebări în legătură cu integritatea morală a procurorilor şi judecătorilor – din două motive. Primul: dacă aceste “dosare” fuseseră “deschise” de pe vremea cînd Băsescu era preşedinte, de ce nu le-au “lucrat” chiar atunci? Al doilea: cum se face că nu ies la lumină şi dosare care i-ar putea incrimina vîrtos pe cîţiva dintre actualii şefi ai “noului” PNL, format sub oblăduirea, de cîteva luni, a actualului preşedinte, Klaus Iohannis?! Acestea două se adaugă unor mai vechi îndoieli despre onestitatea celor care lucrează în Justiţie: “afacerile” din domeniul imobiliar, de exemplu, s-au făcut, cu sîrguincioasa colaborare a judecă-torilor. Şi, mai ales, se pune, se repune, se repetă întrebarea: de ce, de atîţia ani, instanţele de judecată nu au fost preocupate decît de pedepsirea unor vinovaţi, dar nu şi de recuperarea daunelor pe care le-au produs statului român?! Mult mai grav, în legătură cu oamenii din Justiţie, este că se comportă ca fiind un stat în stat. Din ce în ce mai des au pretenţia să aibă o autonomie care să scape de sub orice control, să devină un club închis şi impenetrabil, necontrolabil de nimeni, care se aleg, se promovează, se apără, îşi creează privilegii fără nici un control. Or fi ei, politicienii, discreditaţi din multiple motive. Totuşi, îi putem controla măcar prin alegeri. Însă cei din Justi-ţie tind să devină o gaşcă de găşti, care se apără cu ferocitate de orice critică şi de orice control al societăţii. Băsescu se lăuda cu faptul că el a reformat Justiţia şi a adus-o unde este iar acum exact el se plînge de ea. Este cea mai bună dovadă a putreziciunii celei de a treia Puteri a statului.

În asemenea condiţii, este firesc să rîd de truda cumplită a celor din Academia Infractorilor Români, care au păgubit, oficial, de zece milioane de euro, cînd, cu sprijinul celor din Justiţie şi a “apara-tului” statului, se pot obţine comod şi fără nicio “investiţie”, averi de zeci sau sute de ori mai mari.