Belgieni sau franţuzeşti? Misterul cartofilor pai persistă

Belga

Acest mister istoric a făcut ca numeroase ipoteze, chiar legende, să prospere. Unii susţin că celebrii “frites” sau “french fries” ar fi apărut pe un pod din Paris, alţii că şi-ar avea originile pe malurile fluviului Meuse. Francezii şi belgienii revendică paternitatea cartofilor prăjiţi franţuzeşti, un fel de mîncare cu rădăcini adînci în cultura populară a celor două ţări.

“Cartofii prăjiţi sînt descendenţi ai bucătăriei străzii. De aceea este greu de stabilit care este certificatul lor de naştere”, explică istoricul francez Madeleine Ferriere.

Misterul originii paiului de cartof scufundat în ulei încins îi intrigă şi pe specialiştii gastronomiei, îndeosebi în Belgia, unde cartofii pai fac parte din patrimoniul naţional.

“Belgienii adoră cartofii prăjiţi, dar nu a existat nicio cercetare ştiinţifică serioasă privind acest subiect recent”, a subliniat Pierre Leclerc, profesor la Universitatea din Liège, în cadrul unei dezbateri privind “originile cartofului pai”, care s-a desfăşurat recent la Bruxelles, în închiderea Anului gastronomiei, Brusselicious. În Franţa a apărut varianta conform căreia cartofii prăjiţi ar fi fost oferiţi pentru prima dată de negustorii ambulanţi pe cel mai vechi pod din Paris, Pont Neuf, după revoluţia de la 1789. “Ofereau spre vînzare castane coapte, peşti prăjiţi şi bucăţi de cartof fripte”, povesteşte Madeleine Ferrière. Ipoteza a fost multă vreme în vogă, în special în rîndul scriitorilor. “Gustul cartofilor pai este parizian”, scria Louis Ferdinand Céline în “Voyage au bout de la nuit” (Călătorie la capătul nopţii).

Pentru anumiţi belgieni însă este sigur că atît de popularii cartofi pai au apărut la Namur, în sudul ţării lor. Locuitorii oraşului aveau obiceiul de a pescui în Meuse puiet de peşte şi de a-l prăji. Obiceiul ar fi devenit însă imposibil de menţinut atunci cînd fluviul îngheţa timp de luni de zile, în timpul iernilor foarte reci de la jumătatea secolului al XVII-lea. În loc de peşti prăjiţi, localnicii ar fi început să taie cartofii în aceleaşi forme, susţine Pierre Leclerc, care crede totuşi că această poveste este puţin credibilă.

“În final, puţin ne pasă unde a apărut cartoful pai. Important este modul în care a fost adoptat”, afirmă Roel Jacobs, specialist în cultura culinară din Bruxelles. “Francezii şi belgienii au ales căi diferite. Pentru primii, cartofii pai se servesc cu friptură de vită, în timp ce belgienii îi mănîncă adesea doar cu sos”, susţine acesta.

“Noi, belgienii, am făcut din cartoful prăjit un produs nobil, nu doar o simplă legumă”, apreciază la rîndul lui Albert Verdeyen, bucătar şi coautor al cărţii “Prăjiţi bine”. “Şi, în primul rînd, stăpînim mai bine ca oricine arta dublei gătiri, pentru ca aceşti cartofi pai să aibă culoarea potrivită şi să fie crocanţi”, adaugă el.

Dacă francezii mănîncă cartofii pai cu furculiţa dintr-o farfurie, la restaurant sau acasă, belgienii preferă să-i mănînce cu mîna, indiferent la ce oră. Astfel s-a dezvoltat o reţea mare de tonete pentru cartofi pai sau “fritkot”, în pieţe, de-a lungul bulevardelor sau în faţa gărilor atît din Valonia, cît şi din Flandra. “Există 5.000 de locuri în care se prăjesc cartofi şi peste 90% dintre belgieni apelează la ele măcar o dată pe an”, susţine cu mîndrie Bernard Lefevre, preşedintele întreprinzătorilor din domeniu.

“La mine, puteţi întîlni în acelaşi timp o bătrînă care îşi plimbă cîinele, un student sau un ministru care locuieşte în apropiere”, declară Philippe Ratzel, proprietarul magazinului de profil Clémentine, unul dintre cele mai populare din Bruxelles.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.