Baza şi vîrful

 RADU VIDA

Am să-i rog pe cititorii mei să se întoarcă la titlul acestui editorial. Şi să cadă de acord, odată cu mine, că nu-i vorba de începutul unei fabule. Mai degrabă e o comparaţie cu vestitele piramide. Şi acolo, baza susţine, pe umerii largi, vîrful. Cine se uită jos, la mulţime? Nimeni. Toţi au privirile aţintite sus, la locul acela minuscul, aflat mai aproape de soare. Şi, ca atare, străluceşte altfel în ochii privitorului.

Nu neapărat pentru că-i 1 Mai şi, cu atît mai puţin, 2 Mai mi-a trecut prin minte cele descrise mai sus. Dar, atent la frazele politicienilor, nu mă pot abţine. Şi, de fiecare dată, acumulez noi şi noi energii negative. De data aceasta a fost rîndul ministrului finanţelor să-mi strice wa-ul şi serenitatea liberelor de Ziua muncii şi a tineretului.

Zice aşa:

Autorităţile locale vor fi stimulate (citiţi, vă rog, forţate) să atragă investiţii, să atragă investitori, iar parte din sumele produse de aceştia să revină autorităţilor locale. Daniel Chiţoiu gîndeşte constructiv. Adică: la nivelul bazei, cei mulţi muncesc, generează bani, iar acolo, în aerul rarefiat al ministerelor şi mai departe, în înalturile politichiei, se pune în funcţiune tocătoarea. Şi se consumă. Tot! „Avem în vedere, zice dom’ ministru, descentralizarea atribuţiilor ministerelor şi instituţiilor de la nivel naţional către regiuni, apoi descentralizarea finanţărilor, care se realizează acum la nivel naţional, schimbarea sistemului fiscal actual, pe trei trepte: impozite şi taxe care se vor colecta la nivel local, impozite şi taxe care se vor colecta la nivel regional şi cele care se vor colecta la nivel naţional”.Un fel de federalizare mascată, în care banul va ajunge tot acolo unde trebuie. Şi va fi repartizat tot acolo unde interesul are fesul mai mare. Sigur că guvernanţii (oricare vor fi ei) spun că nu-i aşa, că de fapt, regiunile vor fi aşa şi pe dincolo, că nu va creşte birocraţia, că nu vor fi, acolo, nişte conducători mai mici, care vor face pe nebunii, în teritoriul arondat, la fel cum fac cei de unde, se zice, că apare însuşi astrul ceresc. Dacă toate astea se vor întîmpla sau nu, nu ştiu. Sigur e că banii, vor merge tot în sacul fără fund.

Nici nu se poate altfel. Gîndiţi-vă că în ţara asta există sute, poate mii de localităţi care nu pot face faţă cheltuielilor minime; taxele şi impozitele din cătune şi sate sărace şi sărăcite nu ajung nici pe o măsea. De primarăş! Dar pic cu pic se face… ştiţi dumneavoastră! Satele şi comunele au nevoi minime. Şi pot fi ţinute aşa încă multă vreme. Aşa că banul va pleca… şi dus va fi! Pentru că, zice tot ministrul finanţelor, Guvernul va finanţa doar proiecte mari, naţionale, care nu pot fi susţinute de autorităţile publice locale. Just. În traducere: dacă un drum trece prin sărăcime, e bine, dacă nu… ghinion! În nici un caz, criteriul nu e şi nu va fi pentru cei ce (mai) muncesc (ceva). Ci fiecare senator, ministru, drac’ şi lacu’ aferent va avea, ca şi pînă acum, un interes, o poliţă de plătit, vreo obligaţie…

Dom’ ministru Chiţoiu bine vrea. Adică, judeţele să nu mai stea cu mîna întinsă la Guvern. Ci? Aţi ghicit: la regiuni. Aşa că satul (baza) dă la comună, dar îşi păstrează o parte din venituri (?), comuna dă la judeţ, care şi ea, nu-i aşa…, pentru că trebuie să dea la regiune şi, mai apoi, la vîrf. Ce? Aceeaşi sărăcie. Cu altă pălărie.

Dar asta se va întîmpla, o spune chiar ministrul, după regionalizare, după revizuirea Constituţiunii şi după discuţii cu USL, Guvern, Preşedinţie… Pînă atunci, e 1 Mai (mai puţin muncitoresc şi mai mult antiamerican, din moment ce în SUA nu se sărbătoreşte această zi). Să ne bucurăm, aşadar, de un grătar mic şi un mic mare. Şi o bere rece. Aici, jos, la bază.

Că în vîrf…