Baza militară “Manas” – din nou subiect de negocieri între SUA şi Kîrgîzstan

Nezavisimaia Gazeta

Locuitorii Asiei Centrale vor începe în curînd să-l recunoască la faţă pe subsecretarul de stat al SUA, Robert O. Blake: înaltul oficial american îşi face apariţia în regiune de mai multe ori pe an, purtînd negocieri cu lideri locali, în spatele uşilor închise. Blake a sosit din nou la Bişkek venind de la Aşhabad. În Kîrgîzstan oficialul american intenţionează să desfăşoare negocieri pentru prelungirea contractului de închiriere a bazei aviatice “Manas”, care expiră în 2014.

Actualul turneu Blake şi l-a început în Turkmenistan, unde la 15 ianuarie a avut o întrevedere cu preşedintele Gurbangulî Berdîmuhamedov şi cu membri ai guvernului turkmen. La Aşhabad, reprezentantul Departamentului de Stat al SUA a exprimat recunoştinţa Washingtonului pentru intenţia de a construi gazoductul Turkmenistan-Afganistan-Pakistan-India, precum şi pentru sprijinul oferit stabilizării situaţiei din Afganistan.

Intrigă suplimentară privind această vizita lui Blake a fost informaţia difuzată de “Vocea Americii” conform căreia subsecretarul de stat american a venit în capitala Kîrgîzstanului pentru a obţine prelungirea termenului de închiriere a bazei aviatice “Manas”. Actualul termen expiră în 2014, lucru confirmat nu o singură dată de preşedintele kîrgîz Almazbek Atambaev.

Preşedinţii kîrgîzi au ameninţat de mai multe ori că vor desfiinţa baza militară din ţară, însă de fiecare dată aceste ameninţări se încheiau cu aceea că la Bişkek sosea o delegaţie de diplomaţi americani, iar după negocieri în spatele uşilor închise chiria creştea şi autorităţile kîrgîze uitau de intenţia lor de a-i alunga pe americani. Pentru un timp, desigur. Asemenea situaţii s-au repetat de mai multe ori.

Tocmai jocurile în jurul bazei au devenit una dintre cauzele care au făcut ca preşedintele precedent al republicii, Kurmanbek Bakiev, să-şi piardă puterea. Inconsecvenţa lui în această problemă a făcut ca în primăvara lui 2010 atît SUA, cît şi Rusia să înceteze să-i mai acorde vreun sprijin regimului Bakiev.

Venit la putere după Bakiev, Atambaev a tras concluziile corespunzătoare din cele întîmplate şi nu a mai făcut promisiuni pripite. Elaborînd strategia de politică externă a ţării, preşedintele Atambaev a amînat pînă în 2014 o decizie privind soarta bazei, denumită în prezent Centru pentru transporturi de tranziţie.

Au trecut doi ani şi jumătate de cînd Bakiev a fugit din ţară, iar în acest răstimp la Bişkek au fost mai multe delegaţii americane, care au încercat să clarifice situaţia cu baza aviatică. Însă, de fiecare dată negocierile nu aduceau rezultatul dorit, iar discuţiile privind soarta “Manas” se amînau.

Actuala vizită a lui Blake este încă o încercare a Departamentului de Stat al SUA de a păstra obiectivul militar. SUA au nevoie de această bază aviatică din mai multe motive. În primul rînd, “Manas” este un important nod logistic, prin care trec în fiecare zi mii de soldaţi americani. Avioane-cisternă, care decolează de 15 ori pe zi de pe aeroportul local, asigură alimentarea aviaţiei americane ce acţionează în Afganistan. În plus, baza este unul dintre punctele de sprijin ale proliferării influenţei SUA în regiune. Încercînd să crească popularitatea SUA, conducerea bazei desfăşoară diverse acţiuni umanitare, iar în relaţia cu anumiţi funcţionari de stat şi activişti sociali au loc “programe de loializare”.

Oficial, SUA plătesc pentru prezenţa lor la baza din Kîrgîzstan circa 150 de milioane de dolari pe an, inclusiv 60 de milioane de dolari pentru chiria bazei. În cazul în care Kîrgîzstanul se va ţine de cuvînt şi va închide obiectivul militar, cea care va trebui să compenseze importantele pierderi de la bugetul kîrgîz va fi Rusia. Deocamdată nu se ştie exact cum va fi făcut acest lucru. Drept posibilă variantă se discută înfiinţarea în locul bazei a unui nod logistic cu participare de capital rusesc.