Bashar al-Assad deschide frontul kurd

Kommersant

Conflictul din Siria ar putea provoca o nouă criză regională, în zonele kurde ale Turciei vecine. Experţii vorbesc despre renaşterea alianţei dintre Damasc şi Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), care desfăşoară o luptă armată împotriva autorităţilor turce.

Liderul aripii militare a PKK, Murat Karayilan, este convins: guvernul islamic conservator de la Ankara, “tolerat de SUA şi de o serie de puteri europene”, pregăteşte o intervenţie armată în Siria. Liderul aripei armate a PKK a atenţionat că, în cazul în care aceste planuri vor fi realizate, “toate regiunile kurde din Turcia vor deveni zonă de acţiuni militare”.

Damascul îi sprijinea în mod tradiţional pe separatiştii kurzi, consideraţi de Ankara separatişti. Lîngă Damasc, PKK avea o bază proprie, care amintea de o mică cetate, iar “luptătorii pentru eliberarea Kurdistanului” erau instruiţi în defileul Bekaa, care, chiar dacă se află în Liban, la acea vreme era controlată practic de sirieni.

Lucrurile au continuat astfel pînă în 1998, cînd Ankara i-a cerut Damascului să-l expulzeze pe liderul PKK, Abdullah Öcalan, ameninţînd că, în caz contrar, va declanşa un război. Ca o confirmare a seriozităţii acestor intenţii, la graniţă au fost comasate trupe turceşti. Preşedintele de atunci Hafez al-Assad a fost nevoit să se retragă: Öcalan a părăsit Siria, căutînd fără succes azil în Rusia, Italia şi Grecia, iar în februarie 1999 a fost arestat de serviciile secrete turce de pe teritoriul Kenyei.

De atunci, Damascul şi PKK au încercat să nu-şi afişeze relaţiile, însă acum situaţia s-a schimbat. În războiul civil sirian premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan, s-a plasat de partea opoziţiei. Consiliul Naţional Sirian (CNS), care se opune lui Bashar al-Assad, îşi are sediul în Turcia. În afară de aceasta, liderii de la Ankara vorbesc din ce în ce mai des despre crearea, de-a lungul graniţelor cu Siria, a unei “zone-tampon”, inaccesibilă pentru forţele guvernamentale siriene. Drept replică, Bashar al-Assad a decis să mizeze pe cartea kurdă, amintindu-i în acest fel lui Erdogan despre posibilele consecinţe pe care le va avea pentru Turcia amestecul în conflictul sirian.

Mai există o explicaţie pentru activitatea lui Bashar al-Assad în direcţia kurdă: el doreşte să-şi asigure sprijinul kurzilor, care în Siria se cifrează la circa 2 milioane (10% din populaţie). În actualul război civil, majoritatea kurzilor îşi menţin neutralitatea. Unele mişcări kurde sprijină Damascul, altele – opoziţia, însă în linii mari populaţia regiunilor kurde supravieţuieşte neluînd parte activă la acţiunile de protest.

O serie de politicieni kurzi au propus deja proclamarea pe teritoriul Siriei a “Kurdistanului de Vest”, cu capitala la Afrin. În opinia experţilor, indiferent cum se va încheia criza siriană, kurzii îşi vor consolida oricum poziţiile. Astăzi, cu ei “cochetează” şi Bashar al-Assad, şi inamicii săi. Liderii CNS au promis deja că, în cazul în care vor veni la putere, le vor oferi regiunilor kurde autonomie, după exemplul Irakului, unde regiunile nordice populate de kurzi există practic ca un stat suveran.

Este puţin probabil ca autorităţile Turciei, unde kurzii au cu mult mai puţine drepturi şi se plîng de discriminare, vor fi încîntate de apariţia la graniţa sa a unei alte “regiuni kurde libere”. Fără îndoială, combatanţii PKK vor profita de situaţie şi vor încerca să-şi consolideze prezenţa în “Kurdistanul de Vest”. Drept rezultat, armata turcă va fi nevoită să desfăşoare operaţiuni împotriva partizanilor kurzi nu doar pe teritoriul Irakului, ca în prezent, ci şi în Siria, indiferent de cine se va afla în acel moment la putere la Damasc: Assad sau adversarii săi.