Barroso către SUA: Nu ne daţi la o parte

După ce şi-a susţinut recent discursul anual privind starea Uniunii, în care şi-a expus viziunea unei federaţii europene de state-naţiune, preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a vorbit, la Universitatea Princeton, încercînd să convingă auditoriul american că Europa rămîne “partenerul indispensabil” al SUA.

Discursul lui Barroso survine pe fondul unor comentarii tot mai numeroase privind declinul economic, diplomatic şi militar al Europei. Parţial ele vin din afara Europei – aluzia lui Mitt Romney că “Europa nu funcţionează în Europa. Nu va funcţiona nici aici”.

Dar există comentarii şi din interiorul Europei, chiar din rîndurile de top ale unor oficiali optimişti de la Bruxelles. “În procesul politic de luare a deciziilor care implică chestiuni economice globale, cum ar fi în reuniunile G-20 şi FMI, ne-am aflat constant într-o poziţie neplăcută din cauza crizei datoriilor”, a declarat în august Olli Rehn, comisarul european pentru afaceri economice şi monetare. “În acest ritm, statutul Europei în economia globală slăbeşte ameninţător”, a subliniat el.

Răspunsul lui Barroso este: Nu ne daţi la o parte. “Realitatea este, pentru a-l parafraza pe Mark Twain, că relatările despre o aşa-zisă marginalizare europeană sau chiar dezintegrare sînt mult exagerate”, a afirmat Barroso în discursul pregătit. Cei care pun la îndoială aceste realizări au căzut pradă “farmecului intelectual al pesimismului”, a avertizat şeful executivului european. “Astfel de fapte concrete arată în mod clar că Uniunea Europeană este departe de a fi marginalizată”, a subliniat Barroso.

Preşedintele CE a venit cu o pletoră de fapte şi cifre pentru a demonstra că Europa este încă un jucător global cheie şi că Bruxellesul şi Washingtonul sînt “în acest proces împreună”. Printre cele mai memorabile: că Europa şi SUA reprezintă jumătate din producţia economică globală şi că firmele americane investesc mai mult în Belgia singură decît în China sau India.

Totuşi, argumentul cel mai însufleţit al şefului CE este că Europa, prin puterea soft şi hard, rămîne un jucător geopolitic cheie, în pofida problemelor sale economice. Menţionînd rolul UE de cel mai mare donator din lume (54% din ajutorul oficial pentru dezvoltare), de edificator de pace şi securitate în Europa, Africa şi Asia, eforturile sale de lider privind schimbările climatice şi promovarea democraţiei şi a drepturilor omului, pe care le împărtăşeşte cu SUA, Barroso a afirmat: “Statele Unite, o Europă unită, reprezintă cu adevărat un parteneriat indispensabil”.

Oare are dreptate? La urma urmei, aceasta este epoca “pivotului” SUA, în care Washingtonul ar trebui să renunţe la focalizarea sa principală pe lumea veche şi să se întoarcă la construirea de relaţii cu prietenii şi foştii adversari din Asia, în parte pentru a gestiona emergenţa Chinei ca superputere.

Pentru moment, răspunsul trebuie să fie, cel puţin parţial, da. Dincolo de relaţiile sale economice, rolul de lider al Europei în campania din Libia, munca sa în teritoriu în Africa de Nord, post-primăvara arabă şi eforturile sale de consolidare a păcii din Somalia pînă în Sahel fac din ea un partener-cheie.