Bancuri

Un cowboy stătea liniştit într-un bar, cînd, la un moment dat, un tip strigă: “Vezi bă, că-ţi ia calul!”. Cowboyul iese din bar, îşi vede calul la locul lui, se întoarce în bar şi-l împuşcă pe cel ce strigase. Speriat, barmanul ţipă:
-Băieţi, terminaţi odată cu şahul, că ăsta ne împuşcă pe toţi!
*****
Doi moşnegi în parc, pe o bancă. Unul zice:
-Mă doare al naibii un genunchi. Cred că se va schimba vremea.
-Auzi Costică! N-ar putea să te doară amîndoi? – îl întrebă celălalt.
-Păi de ce?
-Ca să se schimbe… vremurile astea!
*****
Căpitanul de pe Titanic convoacă toţi pasagerii şi echipajul şi le spune că are două veşti: una bună şi una proastă.
– Pe care să v-o spun mai întîi?
– Pe cea proastă – se aude o voce din mulţime.
– Peste cîteva minute ne vom izbi de un iceberg şi vom muri cu toţii!
Toată lumea, îngrozită, începe să zbiere. Numai unul stă calm şi, într-un tîrziu, strigă:
– Dom’le căpitan, da’ zi-ne şi vestea cea bună!
– Vom muri, da’ vom lua 8 Oscaruri!
*****
Gigel la examen:
-Domnule profesor, dumneavoastră comiteţi o fraudă dacă nu mă treceţi la examen!
-Cum aşa, Gigele?!
-Cineva care se foloseşte de ignoranţa cuiva ca să-i cauzeze un prejudiciu, comite o fraudă !!!
*****
Avocat: Domnule doctor, înainte de a începe autopsia aţi verificat pulsul?
Martor: Nu.
A: Aţi verificat tensiunea arterială?
M: Nu.
A: Aţi verificat dacă respiră?
M: Nu.
A: Atunci este posibil ca pacientul dumneavoastră să fi fost în viaţă în momentul cînd aţi început autopsia?
M: Nu.
A: Cum puteţi fi atît de sigur de asta, domnule doctor?
M: Deoarece creierul său era într-un borcan pe biroul meu.
A: Dar pacientul nu putea, totuşi, să fie în viaţă?
M: Acum, dacă stau să mă gîndesc, este posibil să trăiască exact în momentul acesta, practicînd avocatura cine ştie pe unde…
*****
Soţia:
– Dacă mai vii încă o dată beat, jur că nu îţi mai vorbesc deloc!
– Te rog, iubito…Nu mă ispiti….
*****
Doi croitori munceau alături, de o viaţă întreagă, într-un cartier sărac din Londra. Unul dintre ei a întrebat:
– Îţi iei concediu anul ăsta?
– Nu, a răspuns celălalt, după ce s-a gîndit puţin.
Amîndoi au tăcut. Ceva mai tîrziu, cel de-al doilea a spus:
– Mi-am luat concediu anul trecut.
– Ţi-ai luat concediu anul trecut?, s-a mirat primul croitor, care nu-şi amintea ca tovarăşul său să fi lipsit vreodată de la lucru.
– Şi unde ai fost în concediu?
– În India.
– În India?
– Da, am fost la vînătoare de tigri în Bengal.
– La vînătoare de tigri în Bengal? Tu?!
Al doilea dintre ei, cu aerul cel mai calm din lume, a început să povestească.
– Am pornit în zori călare pe un elefant minunat, pe care mi-l împrumutase un prinţ vestit. Înarmat cu patru puşti cu paturile de argint şi însoţit de o întreagă escortă de hăitaşi, am urcat pe un munte. Deodată un tigru uriaş a sărit în faţa elefantului, scoţînd răgete înspăimîntătoare; era cel mai mare tigru care fusese văzut vreodată în acel ţinut. Elefantul meu, speriat, a dat înapoi, eu am căzut în nişte tufe pline de spini, iar tigrul s-a năpustit asupra mea şi m-a mîncat.
– Te-a mîncat zici?! a întrebat primul croitor, care ascultase totul cu ochii holbaţi de uimire.
– M-a mîncat cu totul, pînă la ultimul oscior.
– Ce tot înşiri acolo? Nu te-a mîncat nici un tigru, de vreme ce eşti aici, în viaţă!
Atunci, cel de-al doilea croitor, luînd acul şi aţa a spus:
– Asta numeşti tu viaţă?