Aventură în jurul lumii: STATUL ECUADOR: MANTA – QUITO – MONTECRISTI ARHIPELAGUL ALAPAGOS CASCADA ANGEL (VENEZUELA)

Statul Ecuador se află pe linia imaginară numită Ecuator. Ecuadorul este un mic stat din America de Sud, situat în partea de nord-vest a acestui continent; trebuie, însă, să cunoaşteţi că în America de Sud sînt cîteva state mai mici decît Ecuador şi anume: Uruguay şi cele trei Guyane: Suriname (Guyana Olandeză), Guyana şi Guyana Franceză. Am traversat Ecuatorul conform Crossing the Ecuator Certificate, cu vasul Ms Amsterdam în ziua de 12 ianuarie 2011, la orele 00:23 AM, ocazie cu care am fost trataţi de căpitanul vasului, Olav Van Der Waard, master of Ms Amsterdam, cu cîte un pahar de şampanie pentru fiecare pasager de pe vas, urîndu-ne bun venit în partea de sud a Terrei, după care ni s-a înmînat şi Certificatul de Traversare a Ecuatorului de la Nord spre Sud.

Manta este portul cu acelaşi nume, dar şi cel mai mare oraş din provincia Manabi. Are în jur de 280.000 de locuitori, un port modern, unde vasul nostru de mari dimensiuni a ancorat fără probleme. Astăzi am căpătat o nouă experienţă, foarte practică şi folositoare. Neputîndu-mă înscrie în excursia la Manta şi Montecristi (care ne costa 89 USD), deoarece oficiul de excursii era închis, am văzut că se poate ajunge din port pînă în centrul oraşului prin Office Shuttle Bus Service gratis, cu nişte autocare foarte elegante tip Volvo, după care am pornit să vizitez municipiul Manta, luîndu-mi o hartă de la centrul de informaţii, situat chiar în sediul Primăriei Municipale. În Ecuador limba oficială este spaniola, iar moneda folosită este dolarul USD. Tot aici am aflat că pălăriile de ‘’Panama’’, cele originale, nu sînt confecţionate în statul Panama, după cum s-ar crede după nume, ci în Ecuador, în oraşul Montecristi, care se află la 30 km nord de Manta.

Mi-am început vizita în oraşul Manta cu Muzeul Naţional Etnografic Canacebi, aflat în Piaţa Centrală a primăriei, într-o casă construită în anul 1918. Aici am văzut că Ecuadorul, ca şi Manta, au o istorie precolumbiană şi că numele oraşului vine de la numele tribului manténa. În aceste locuri a existat un port natural înainte de conchistadori, iar îndeletnicirea principală a oamenilor a fost pescuitul. În colecţia muzeului găsim obiecte de aproximativ 2000 de ani, reprezentînd cultura Juan Cavilca – Manteno. De asemenea, în Muzeul Cancebi, pe lîngă pescuit, mai sînt reprezentate agricultura cu plante tropicale (banana şi nuca de cocos), creşterea animalelor şi vînătoarea. De remarcat că animalele de casă au venit mult mai tîrziu, adică o dată cu conchistadorii şi s-au împămîntenit aici. Muzeul prezintă, de asemenea, o serie de exponate: unelte casnice de la începutul secolului al XX-lea, precum fierul de călcat cu cărbuni, maşina de cusut, armele de vînătoare, dar şi alte arme, dintre care remarcăm praştia pentru vînatul păsărilor. Bambusul a fost principalul material pentru construcţii, iar stuful era folosit pentru acoperişul clădirilor şi construcţia gardului, lemnul venind mult mai tîrziu. Sala de la parter a muzeului, unde se organizează expoziţii temporare, de data aceasta, a fost dedicată lucrărilor pictorului Renne Alla Morenie, o pictură în cărbune, în care era reprezentată femeia în toate ipostazele ei: copilă, adolescentă, soţie, luptătoare, mamă şi bunică, o expoziţie foarte sugestivă şi plăcută, închinată femeii ecuadoriene şi nu numai. Ieşind din muzeu, am continuat vizita în Parcul Central al oraşului, loc de odihnă aşezat pe malul oceanului şi care e format din trei părculeţe distincte; Armanda, Dela Mare şi Plaja. Pe lîngă parc trece o autostradă modernă, care duce spre capitala statului Ecuador, Quito, iar pasarela care traversează autostrada uneşte parcul cu plaja oraşului, plajă pe care există şi un mare debarcader.

Tot oraşului Manta îi aparţin şi cele două insule: Insula dela Plata, cu plaja ei foarte populară, unde trăiesc şi uzualele specii indigene. De asemenea, în Golful Gárguez se găseşte Insula Parcului Naţional Machalilla, avînd o suprafaţă de 55000 ha, rămase din pădurea tropicală, unde găsim şi siturile arheologice reprezentînd civilizaţia mántena, cu o vechime de circa 500 ani î.Chr.

În faţa Primăriei Municipale Manta este amplasată statuia ecuadorianului Luis Cantos (1896-1966), primul preşedinte al Consiliului Cantonal. În piaţa comercială a oraşului, pe lîngă buticurile, magazinele, comerţul ambulant şi stradal găsim şi autogara centrală de unde putem lua autobuzele spre diferitele direcţii de legătură cu oraşul. Eu personal am încercat o escapadă cu autobuzul spre Montecristi, cu scopul de a-mi cumpăra o pălărie de Panama şi unde am ajuns în mai puţin de o jumătate de oră. Adică, pînă în centrul oraşului Montecristi, în faţa unui cochet şi frumos amenajat părculeţ, în care tronează statuia lui Eloy Alfaro, general liberal radical, considerat Părintele Liberalismului Ecuadorian, deşi seamănă oarecum cu Lenin. În spatele acestei statui, în afara părculeţului, pe un povîrniş impunător sub Muntele Cristi se află Catedrala Catolică a oraşului, casa parohială şi un perete imens din sticlă de murano, cu bustul generalului Eloy Alfaro. Aşa cum v-am mai spus, văzînd bustul generalului din autobuz, chiar m-am speriat că este bustul lui Lenin şi eram pregătit s-o iau la fugă înapoi spre Manta.

Oraşul Montecristi, oraş mic şi plăcut, aflat sub muntele de mai sus, are circa 20.000 de locuitori, aici îmbinîndu-se sărăcia cu bunăstarea, ca de altfel cam peste tot în statele de limbă spaniolă din America de Sud. Mie personal, însă, viaţa mi s-a părut destul de ieftină, întrucît biletul unui autobuz este de numai 0.3 USD, o bere de 550 ml numai 0.9 USD, o oră de internet numai 1 USD, o curea bărbătească din piele naturală numai 5 USD şi o pălărie de Panama bărbătească originală – numai 10 USD. Am uitat să vă spun că ora de internet pe vapor, bineînţeles prin satelit, costă între 15 şi 45 USD, aşa că astăzi, în loc să plătesc excursia de o zi în Manta, 89 USD pe vapor, am făcut această excursie pe cont propriu, costîndu-mă aproximativ 25 USD, în care a intrat şi preţul celor două curele şi al pălăriei, vizita în două muzee şi hidratarea cu o bere ecuadoriană, precum şi transportul dus-întors în oraşul Montecristi. Astfel, experienţa de astăzi fiind pozitivă, mi-am propus să o mai repet în viitorul apropiat.

Pălăria de Panama este făcută dintr-un material special, din care se mai confecţionează feţe de masă, suporţi pentru oale şi farfurii fierbinţi, hamace, dar şi materialul textil pentru tapiţat scaune, şezlonguri şi cele mai diverse obiecte artizanale, creîndu-se o întreagă industrie locală, care exportă produsele sale în toată America de Sud şi cea de Nord, dar şi în Anglia sau pe continentul european, cam peste tot în lume unde este cald şi bine. Cu pălăria mea nouă pe cap, mîndru fiind, am pornit să vizitez Muzeul de Arheologie din Montecristi, unde am remarcat, ca de altfel şi la Muzeul din Manta, că intrarea este de numai un dolar pentru adulţi şi numai 0.5 USD pentru copii, studenţi, militari şi senior citizen, cum ei frumos spun persoanelor de vîrsta a treia, de peste 60 de ani şi nu bătrîni, cum se obişnuieşte pe la noi. În acest muzeu sînt prezentate dezvoltarea vieţii şi societăţii din aceste locuri, de la începuturi şi pînă astăzi, trecînd prin toate erele geologice şi de existenţă a vieţii pe pămînt, în diferitele sale regiuni, toate fiind foarte frumos ilustrate.

La înapoiere am intrat în Catedrala din Manta, ca să mă rog Bunului Dumnezeu pentru sănătatea celor dragi, a prietenilor, colegilor şi mai ales pentru iertarea păcatelor şi odihnă veşnică celor care nu mai sînt printre noi.
Am constatat că în ţările Latino-Americane, credinţa majoritară este cea catolică şi trebuie să recunosc că aici oamenii sînt foarte credincioşi; n-am văzut mai deloc biserici sau locuri de rugăciune neoprotestante. Ca peste tot, săracii sînt cei care cred mai mult în Dumnezeu şi se închină Lui, pentru a-I aduce mulţumirile lor.

(va urma)

Prof. dr. ing. Pompiliu MANEA
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România