Autonomii

RADU VIDA

Se mişcă lumea!
Dar, cred, într-o direcţie greşită. Şi asta pentru că, în umbra unui naţionalism deşănţat, se caută fărîmiţarea puterii unor state mari şi, aparent, serioase. Marea Britanie, bunăoară.

Englezii sînt miraţi că supuşii Majestăţii Sale, scoţienii şi irlandezii umblă după independenţă. Scoţienii vor să reia referendumul pentru dezlipirea de GB, iar irlandezii caută să reînvie şicanele trecutului. Tot în acelaşi scop. Dar, să nu uităm, însăşi englezii vor să se desprindă de Uniunea Europeană, un referendum pe acest subiect fiind programat pentru mijlocul anului viitor.

Şi Spania are frămîntări deloc uşoare, în ceea ce priveşte Catalonia. Dinspre această provincie vin ameninţări serioase şi, în această toamnă, dacă Madridul se va opune independenţei, această se va realiza unilateral. Zisa politicienilor catalani trebuie luată în serios, fie şi dacă ne gîndim că, de ceva vreme, acţiunile pentru independenţă s-au intensificat. Şi, am putea spune, s-au radicalizat.

Belgienii şi canadienii s-au potolit, se pare, iar coreenii nu-şi pun problema unificării ţării lor. Fantomele trecutului. Dar există, în numeroase alte părţi ale lumii tot felul de mişcări separatiste. Kurzii vor statul lor (care n-a existat niciodată!) şi doresc să rupă cîte o bucăţică din Turcia şi Siria.

Se fac şi uniuni intercontinentale, pentru a face faţă concurenţei, şi pentru a contracara dezvoltarea statelor puternic industrializate. Dovada? BRICS. Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud

Pretenţii teritoriale au şi vecinii noştri.
Nu ştiu, zău, dacă, cu toată democraţia şi libertatea de exprimare, s-ar îngădui ca, în Ungaria. să se facă ceea ce se face, de o bună bucată de vreme la Balvanyos. Nu sînt acţiuni armate, din fericire, nu sînt acţiuni sîngeroase, dar, se ştie, vorba doare cîteodată mai tare decît o izbitură de ghioagă noduroasă. Manipularea nu are nici un fel de ruşine, iar politicienii lor, şi cozile noastre de topor ţin isonul unei tensiuni deloc benefice. Încurajarea dreptei extremiste şi forţarea notei în ceea ce priveşte nerezolvarea problemelor minorităţilor face ca discursul politicienilor din Ungaria să pară un balsam pentru populaţia minoritară răzleţită de la noi. Jignirile nu contenesc, semnele iredentiste şi revanşarde împodobesc comune întregi, iar preoţi şi politicieni, deopotrivă, pun paie pe foc.

Mă opresc mai mult la acest subiect pentru că ne interesează direct. Dispar îndemnul de a se învăţa (în) limba majorităţii iar studiul în limba maghiară face un rău imens populaţiei minoritate. Oricum e greu de găsit un loc de muncă pentru toată lumea. Oricum e greu de crezut că, un medic, spre exemplu, care ar face facultatea în maghiară, s-ar descurca în mijlocul unei comunităţi majoritar româneşti. Şi, cu toate acestea, politicienii îi împing pe oameni să facă şcoli inutile, îndopîndu-i cu iluzorii autonomii şi posibile unificări. Cu alţii.

Se pare că Germania, USA, Vietnam ş.a. nu reprezintă modele pentru alţii. Ei s-au unit. Şi au făcut în aşa fel încît, vorba cîntecului „unde-s doi…” să conteze. Şi chinezii merg pe construcţii mari (cu toată opoziţia separatistă tibetană sau uigură). Zilele trecute s-a dat publicităţii un proiect (de-a dreptul megalomanic, zicem noi), care urmăreşte unificarea a tot ce mişcă în jurul Beijing-ului pe o suprafaţă de… 200.000 kilometri pătraţi! E ceva comparabil cu România, cu o populaţie cu 3 milioane peste populaţia Japoniei. Noua entitate, care se va numi Jing-jin-ji, va cuprinde toate forţele şi bogăţiile din Beijing, Tianjin şi Hubei. Şi, zic ei, vor fi mai puternici.
Pe cînd alţii…