Au tăiat macaroana

Radu Vida

Începe să fie din ce în ce mai clar: direcţia e greşită. Europa nu mai are credibilitate şi formula de reformare propusă este din ce în ce mai repudiată de populaţiile ţărilor componente. E vina exclusivă a Germaniei şi Franţei că nu se poate face nimic pentru a schimba conceptul de Europă Unită şi a aduce acea stare de bine celor mulţi. Şi, cu toate acestea, liderii celor două ţări visează în continuare la federalizare, formulă în care naţiunile ar renunţa cu totul la suveranitate şi independenţă. N-ar mai avea armată şi servicii proprii, s-ar accentua şi mai tare polarizarea. Ce-i rău în asta? Întrebarea e legitimă, mai ales pentru aceia care se gândesc că şi Statele Unite ale Americii sunt entităţi conduse de la centru, fără atâtea clivaje de la N la S şi de la E la V. Teorema nu suportă însă comparaţii, atunci când vine vorba despre două mii de ani de state în graniţele proprii, naţionalism, teritorii în dispută, economii decalate cu ajutorul altor economii etc.
Brexit-ul englezilor a dat un semnal clar că formula nu este viabilă. Şi, iată, italienii par să îşi arate tot mai mult nemulţumirea faţă de Bruxelles. Paneuropenii lui Matteo Renzi au pierdut masiv în faţa referendumului  organizat, cică, pentru schimbarea Constituţiunii. N-a mai fost vorba despre forţe oculte care să deturneze alegerile, n-a mai fost vorba despre opoziţie (?), după cum n-a fost vorba nici de partide extremiste. Pur şi simplu, poporul a hotărât cu o covârşitoare majoritate că, deocamdată, drumul spre Europa nu este în favoarea celor mulţi. Au fost acuzate practicile Bruxelles-ului în ceea ce priveşte migraţia, s-a arătat cu degetul înspre dictatura corporaţiilor multinaţionale, s-au adus critici la adresa conducătorilor Germaniei şi Franţei pentru modul discreţionar în care conduc destinele Continentului…
Primul ministru, Matteo Renzi şi-a asumat eşecul. Şi a demisionat. Aparent, voinţa populară trebuia respectată. Iar preşedintele Sergio Mattarella a desemnat un alt candidat la şefia executivului. De unde se vede că nu s-a înţeles nimic? Sau, că, din contră, s-a înţeles, dar nu vor să acorde poporului nici o şansă de a ieşi din marasmul economic şi social, în care se afundă, tot mai tare, Italia? Ei, bine, Paolo Gentiloni este un apropiat al fostului, de-acum, prim ministru Renzi.  In discursul pentru preluarea interimatului a lăsat să se înţeleagă că guvernul proeuropean va fi păstrat în marea lui majoritate. Mai mult, principala preocupare a guvernului pînă la organizarea  de alegeri va fi reforma legii electorale. (?!!!?) În condiţiile în care, presiunile din partea Germania şi Franţei sunt tot mai mari (nu numai asupra Italiei, desigur) pentru ca să se schimbe pe aici pe colo, dar să nu se modifice nimic. Iar culmea cinismului a venit din gura noului prim ministru (interimar), care a spus că vrea să restabilească încrederea populaţiei în valorile europene.
Lumea urmăreşte cu interes evenimentele din Italia, Dar vorba unui cunoscut politician sudist: „macaroana, odată ruptă şi pusă la fiert, nu va mai avea niciodată forma ei iniţială”.