Atacul la cultura națională

Poporul acesta a trecut prin prea multe traume ca să mai accepte una. A suportat atacul mișelesc asupra unor localități ca Ip, Trăznea, Moisei, Mureșenii de Câmpie etc., trimiterea evreilor din Ardealul de Nord de către Horthy în lagărele morții, asasinarea elitelor românești în închisoarea de la Sighet, de la Aiud, Gherla, Canal etc., pentru ca în ziua de azi să accepte sacrificarea unor mari reprezentanți ai culturii române și ai istoriei sale, pentru ca memoria lor să fie terfelită și batjocorită în fața unor tribunale de drept comun. Cultura unui popor nu se judecă în tribunale, nici prin atacuri asupra statuilor lor, sau a nor instituții care îi poartă numele. Astfel de metode și de vexațiuni aparțin trecutului. ONG-ul din Arad, care are în titulatură cuvântul „prevenire” trebuia să înțeleagă asumarea responsabilității sale ca pe o sarcină de viitor, și nu ca una care să răscolească trecutul și să ne rănească din nou în conștiința de neam și de istorie comună. A apela la astfel de metode e ca și cum ai reînvia zilele tribunalului de la Nürenberg, într-o societate democratică care știe să-și apere valorile și să sancționeze excesele. Nu trebuie să vină altcineva să ne spun ă ce să facem în propria noastră cultură, sporind nesiguranța economică a zilei de azi, cu asemenea chestiuni ce țin de libertatea cuvântului și a opiniilor într-o Românie interbelică în care cetățenii israeliți se bucurau de un teatru propriu, de o viață gazetărească de nivel european, iar moștenirea lor artistică, prin sinagogi și casele Secession de la Oradea și din altă parte, fac dovada de o prosperitate materială și spirituală de mare clasă. Vocația punitivă exagerată și nefirească a unor organisme care vin să învrăjbească relațiile poporului român cu Israelul sunt total neavenite și izvorâte din impulsuri vexatorii care nu-și au locul într-o democrație care acceptă și partide extreme (Franța și Germania) și opinii de ocrotire a Federației Ruse (Orban). E timpul ca aceste marionete care nu au niciun respect pentru toleranța proverbială a poporului român să se retragă în hrubele istoriei de unde au ieșit, nu să producă fisuri și prăpastii voite în sânul unei națiuni și așa traumatizate de prea multe năpaste istorice amânate dine die.

A aduce scriitorii în fața tribunalelor e o eroare fundamentală. Cei care au redactat această lege, trebuiau să formuleze un text mult mai clar și mai limpede din punct de vedere juridic. Din cauza lipsei în parlament a unor oameni instruiți, buni cunoscători ai trecutului nostru național, ajungem mereu în fundături și dificultăți de apreciere grave și impardonabile. Legile trebuie gândite în favoarea cetățenilor țării și a bunului mers al procesului democratic existent, și nu dând naștere la excese păgubitoare, lipsite de înțelepciune și normalitate. A ridica la rang de lege simple delicte de opinie, care au fost deja rezolvate de cultura noastră, înseamnă să te „prefaci” că nu știi istorie, și nici cunoștințe despre trecut. Aceste acțiuni închizitoriale cu menirea de a tulbura apele trebuie excluse din viața spirituală românească. Sper să nu mai auzim de ele pe viitor. Cultura unui neam nu se hotărăște în tribunale și nici prin aruncarea busturilor unor mari personalități luptătoare pentru neam, producând traume și confuzie în viața tinerei generații de astăzi.

Prof. univ. emerit Mircea Popa, președintele de onoare al Astrei