Aroganță și sfidare

Noul președinte al Ungariei, Novak Katalin a facut la sfârșitul săptămânii trecute o vizită „particulară” de trei zile, în România, vineri, aflându-se la Cluj-Napoca unde s-a întâlnit cu reprezentanții UDMR, iar sâmbătă s-a aflat la Alba Iulia pentru a lua parte la festivitatea de dezvelire a statui principelui Transilvaniei, Bethleh Gabor, și la festivitățile dedicate zilei unității reformate.

Vizita în România a lui Novak Katalin este prima pe care o face într-o țară străină după preluarea funcției de președinte al Ungariei și a coincis cu ziua armatei Ungariei, dar și cu împlinirea a 100 de ani de când  imnul secuiesc, devenit simbol al unităţii maghiarilor, a fost cântat pentru prima oară, pe 22 mai 1922.

Desigur, ne putem întreba de ce președintele Ungariei nu a făcut o vizită oficială, pentru a întări „relaţiile de prietenie”, ocazie cu care s-ar fi putut întâlni oficial cu președintele Klaus Iohannis.

Trec peste ascest aspect diplomatic, deși este foarte important în relațiile dintre cele două țări, ambele membre ale UE și NATO.

Faptul că Novak Katalin a ales ca după preluarea mandatului de președinte al Ungariei să facă prima vizită în Transilvania nu e deloc întâmplător.

Se știe că de ani buni, oficialii de la Budapesta nu se sfiesc să reclame dreptul lor de a călători în Transilvania ca în propria țară și să facă propagandă hungaristă.

Și călătoria lui Novak Katalin s-a înscris în acest registru, oficial ungar mergând până acolo încât să pretindă că în calitate de președinte al Ungariei prioritatea sa o reprezintă toți maghiarii. „Nu contează pentru mine dacă cineva locuiește în interiorul sau peste graniță. Ungurii sunt maghiari, punct”, a spus Novak Katalin. Prin acest mesaj, șeful statului ungar nu a făcut altceva decât să transmită că va susține transpunerea în practică a programului lansat în urmă cu 20 de ani de fostul său șef de partid Viktor Orban. Un program ce vizează întărirea identității maghiarilor din întreg arcul carpatic, nu doar al celor din Ungaria. Practic este visul dintodeauna al liderilor de la Budapesta: națiunea de 15 milioane din întreg așa zisul Bazin Carpatic.

Cugetarea președintelui ungar a fost amendată de reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Externe din Romania, care au avertizat că „un stat nu poate să îşi aroge drepturi de orice fel în raport cu cetăţenii altui stat”. Oficialii din MAE au mai arătat că astfel de declaraţii nu corespund standardelor europene în materie şi nici spiritului Tratatului de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate dintre România şi Republica Ungară semnat la Timişoara, la 16 septembrie 1996.

Dar oare vor ține cont liderii de la Budapesta de mesajul transmis de oficialii români? Mă tem că nu. Astfel de mesaje prin care se avertiza că s-a trecut linia roșie de către politicienii din Ungaria au mai fost transmise de București, însă prea puțin s-a ținut cont de ele. Și asta pentru că politicienii de la Budapesta au preferat să fie, într-o Europă a toleranței și cooperării, niște vectori ai provocărilor, urii, sfidării, aroganței şi a neomeniei, crezând că în acest fel își vor putea duce mai ușor la îndeplinire planul de combatere a efectelor Trianonului.