Ari’metica de partid

    RADU VIDA

Vorbim din nou de combinaţii, permutări şi aranjamente. La dreapta. Acolo unde orgoliile, frustrările şi apăsările de tot felul au destabilizat scena. Nu e nevoie de prea multă analiză pentru a ne da seama că înţelegerea PSD-PNL a produs un fenomen unic în istoria partidelor de… oriunde. O serie de partiduleţe (multe dintre ele cu mai mulţi conducători decît adepţi) au crezut că ocupă locul (de centru-dreapta). Ca şi cînd PNL, prin coordonarea eforturilor sale cu PSD, ar fi ieşit pe uşa din dos şi s-ar fi făcut, brusc, de stînga!

Toţi emanaţii şi dezavuaţii Băsescului au căscat buzunarele de la vestă şi şi-au agăţat cîte o batistă cu mai puţin portocaliu, dar cu mai multe iniţiale. Şi, adunînd semnături, s-au înscris la Tribunale. Acum, viaţa la dreapta eşichierului politic (dacă excludem şi noi PNL-ul) arată ca o fracţie bramburită, în care tot felul de năcăjiţi cer votul populaţiei. Şi pentru că, în sinea lor cea mică, realizează penibilul situaţiei, chemările la unitate sînt tot mai numeroase. Ultima? Strigătul istoric al fostului prim ministru de o secundă şi alte două ca şef al Serviciului de Informaţii Externe, Mihai-Răzvan Ungureanu. Autointitulîndu-se „opoziţia”, partiduleţele şi fundaţiile  din această zonă borealo-crepusculară caută o modalitate de existenţă. Iar invenţia stă în tot felul de păcăleli de la Dreptate şi Adevăr, care nu mai e cea de pe vremuri, ci o alianţă mică, zic ei, dar hîîî! FC+PNŢCD+IRL fac această alianţă. Care, după cum se vede, nici că se există. Şi din acest motiv apare o altă idee, tot atît de onomatopeică: BUN. Chemarea e făcută în aşa fel încît PDL+PMP+PNTCD+IRL+PER să dea Blocul Unităţii Naţionale. Care, în logica ari’meticii de partid ar trebui să zdrobească în alegerile prezente şi viitoare tot ce mişcă mai la stînga de centrul lor şi dreapta noastră. Şi să aducă un radical cît Casa Poporului la puterea a 2-a şi Parlamentul European la a 3-a. Cu ciolanele aferenţe cu tot.

Nu cred că alegătorul va putea să desluşească puzderia de iniţiale îndreptate chiar împotriva logicii elementare a… alegătorului. Oricum, mă simt obligat să devoalez misterul din spatele literelor de partid: Partidul Democrat Liberal, Parditul Mişcarea Populară, Forţa Civică, Iniţiativa România Liberă, Partidul Ecologist Român. Să nu-i uităm pe cei din Partidul Naţional Ţărănesc, care, nu-i aşa, e tot mai Creştin şi Democrat, şi Fundaţia internă a fostului ministru de externe Teodor Baconschi, Fundaţia, “deci”, Mişcarea Populară.

Care, nu-i aşa, neicusorule, luptă! Cum zice, important, MR Ungureanu, „prin absenţă, tăcere şi dezorganizare”. Organizată, zic eu, pentru că deja avem structuri de conducere centrală şi locală, vreo trei candidaţi la preşedinţie (declaraţi, că în adîncurile fiinţei lor, aspiranţi mai sînt), există şi împărţirea fotoliilor europarlamentare şi cele din Parlamentul nostru, prefecţi, primari, viceprimari şi alţi conducători de regiuni mai mici sau mai mari. Da’ virtuali!
Acum,  FC, prin reprezentanţi, opinteşte să convingă electoralul din ţărişoară că BUN e… bun pentru ei.  Şi, turmentaţi de perspectiva înlăturării „dictaturii USL-iste”, promit mostre de pe lună, călătorii pe Marte şi trai pe vătraiul de pe Venus.

Mai rămîne de văzut unde îşi va pune marinelul busola. Să calculeze, în binecunoscutu-i stil dîmboviţeano-dobrogean, unde este azimutul după care se vor ghida aceste nave. Asta, în condiţiile în care, umblînd prea mult pe pămînt, nu va scufunda, odată cu el, întreaga flotă. Doar valurile şi nisipul fin vor număra, iar marea va îngîna ecoul: două la primărie, două la preşedinţie, două la…
O nebunie, nu credeţi?