Apa

RADU VIDA

Nu-i corect: dar lumea-i zice banalul H2O! Sau oxidul de oxigen. Pe cît de insipid, incolor şi inodor, pe atît de important acest element chimic, solvent universal, înveliş hidrografic al pămîntului. Şi un element esenţial pentru susţinerea vieţii. Poate cel mai important!

În vremuri mitologice, titanul Oceanus a născut numai legende cu fete frumoase, adevărate  sex-simboluri ale lumii antice. Nereidele şi naiadele au făcut poveştile Mediteranei şi ale tuturor rîurilor şi lacurilor lumii cunoscute atunci.

Apă dulce, apă sărată, solidă sau lichidă, apa este într-o continuă mişcare (evaporare, solidificare, topire, cădere), iar această mişcare perpetuă – ciclul apei – a dat mereu bătăi de cap. Cu atît mai mult în zilele noastre, cînd arealul uman s-a extins, clima îşi face de cap, iar apele ţin isonul răzvrătirilor naturii împotriva omului. Un motiv în plus să ne purtăm cu mănuşi, să îmblînzim traiectorii, să ne împrietenim cu apele de tot felul, în aşa fel încît să ne respectăm reciproc. E o problemă globală, dincolo de politici şi frontiere, de etnii, religii… Totul la scară mare.

Neîndoielnic că oamenii au avut întotdeauna grijă de apă. Numai la noi, spre exemplu, prin 1932 a luat fiinţă Institutul de Biooceanografie din Constanţa, iar Grigore Antipa era mîndru de cele două rezervaţii de cercetare de la Agigea şi Capul Calnica.

Orizontul de aşteptare a zilelor noastre s-a ridicat foarte mult în acest domeniu. Ce i-a încurajat pe oamenii de ştiinţă? Şi, mai ales, ce le-a venit tocmai acum? Să facă, adică, atîta tărăboi pe un subiect, aparent banal? Recent încheiatele lucrări ale Forumului Regional al Apei de la Bucureşti, precum şi Ziua Mondială a Oceanelor, au scos în evidenţă un lucru de-a dreptul neplăcut: nu sînt bani! Nu este o noutate, dar există anumite priorităţi pentru care trebuie făcut în aşa fel încît această sintagmă să nu devină o obsesie. Calitatea apei de la robinet (culoare, gust, miros) trebuie să îndeplinească anumite standarde; serviciile legate de furnizarea apei ( presiune, continuitate) – la nivelul vremurilor moderne; soluţionarea întreruperilor neplanificate (dispecerat, operativitatea intervenţiei, calitatea lucrărilor executate) – ireproşabile.  Dar mai sînt şi alte probleme: digurile de apărare a localităţilor, creşterea oceanelor şi mărilor şi asigurarea siguranţei populaţiei, regularizările rîurilor pentru limitarea pagubelor provocate de inundaţii. Şi cîte şi mai cîte. E suficient să ne gîndim doar la pierderile de vieţi omeneşti, la dezastrele provocate de pierderea recoltelor, la prăpădul făcut de „apa vieţii” cînd, în furia ei, întîlneşte în cale oameni, animale, case, unităţi productive ş.a.m.d.

Dar apa e peste tot şi nicăieri. În secolul XXI, 54% dintre conaţionali nu au apă şi canalizare. Există un program de ameliorare a aceste jenante situaţii. Dar mulţi primari consideră că-şi pot bate joc. Şi nu fac nimic pentru ca oamenii să aibă apă de calitate în case. Rîurile rămîn neregularizate, iar sistematizarea haotică permite construcţii în locuri dintre cele mai expuse furiei apelor.

În aceste condiţii, nu putem să spunem că nu există bani. Ba, cred, am convingerea, chiar, că o bună parte din inutilităţile la care recurgem, trebuie suspendate. Iar banii să fie redirijaţi spre îmbunătăţirea.. convieţuirii noastre cu apa. Există bani europeni şi bani interni. Iar pentru viitor, trebuie avut[ în vedere alocarea unor sume tot mai consistente, în aşa fel încît relaţia noastră cu apa să ne permită, pe bună dreptate, să spunem că avansăm pe calea civilizaţiei.