Aniversări: Iulian Patca – 70

Pentru a scrie despre laborioasa activitate a scriitorului Iulian Patca mi-ar trebui foarte multe pagini, dar mă limitez să subliniez că,  din 1972, este ziarist militar, membru UZP din 1990 şi al Societăţii Scriitorilor Militari din 1995. Din 2006 este membru fondator al Ligii Scriitorilor Români, preşedintele filialei clujene a acestei asociaţii profesionale şi redactorul şef al revistei „Agora Literară“. Iubitor de poezie, fiind în stare să recite zeci de poeme din clasicii noştri, Iulian Patca a debutat în anul 1965, în revista „Viaţa Armatei“, iar în volum  în 2002 la Editura „Casa Cărţii de Ştiinţă“ cu cartea „Nopţi cu lună şi voluptăţi“. De-a lungul anilor a publicat cărţile: „Corvineşti – un sat din Câmpia Transilvaniei“, „Radiografia unei stări de spirit“ (coordonator), „Moara de vânt” ,publicistică, „Să vii şi mâine“ (versuri) şi multe alte volume în colaborare, fapt  ce  demonstrează că scriitorul Iulian Patca este un patriot ce-şi iubeşte şi respectă istoria şi personalităţile neamului românesc.

Citindu-i volumnele, constat că autorul leste un romantic,  eul  lui  vibrează la toate trăirile prin care trece alături de semeni. Autor de proză scurtă, monografii şi cărţi de publicistică, în „Să vii şi mâine” Iulian Patca  se lasă bântuit de un freamăt elegiac de cea mai aleasă speţă. Poemele desfăşoară superbe proiecţii ale reveriei, în care fragmentele de realitate stau alături de dorinţi şi reprezentări imaginare. Observaţia şi disertaţia fuzionează în discursul clasic, dar şi proteic, amintirea trecutului persistă în nevindecarea sentimentelor de iubire, asaltând prezentul imaginaţiei: „Iubito,-n vremea care vine, /îţi spun cu tonul cel mai grav,/ rămân nevindecat de tine/ şi-mi place să rămân bolnav”(Rămân nevindecat de tine).

Privirea este un pretext pentru rememorare: propulsează închipuirea spre  spaţiul trăirilor de altădată. Catrenele, majoritatea în stil clasic, deconspiră predilecţia poetului pentru prozodie incantatorie, cu o voluptate irepresibilă a rostirii şi o dicţie impecabilă, ce împing unele poeme către discursul muzical în care par a se fi strâns incitante ritmuri: „Treci printre linii în tăcere,/ n-auzi nici şuierul de tren,/ auzi doar şoapta-mângâiere,/ chemarea mea ca un refren“ (Baladă de dragoste). În această atmosferă de rememorare se deconspiră fiorul, misterul, aerul bucolic, experienţele şi trăirile metaforice – doar câteva  din trăsăturile acestei poezii care stilizează stingerea  clipelor trecute, o adulează şi o îmblânzeşte. Contemplarea stingerii trecutului, readus în prezent, a expirării clipelor când „te-am dus în cârca unui gând”, la  Iulian Patca se traduce în imagini, sentimente şi trăiri puternice.

Poeziile scrise în vers liber şi alb subzistă prin idee, dar mai ales prin metaforă. O altă caracteristcă a scriitorului este generozitatea şi modestia  faţă de tinerii care „bat la poarta afirmării” în literatură. Vorba caldă şi îndrumarea pe care le-o dă fac să-l considerăm şi dascălul Cenaclului „Artur Silvestri“, iar ca redactor şef al „Agorei Literare”  – un mentor al  scriitorilor. Despre opera lui Iulian Patca au scris: Irina Petraş, Constantin Cubleşan, Vasile Tutula, Al.Florin Ţene, regretatul Ilie Călian, Ilie Rad, T. Săsărman, Irina-Mihaela Nedelcu, Liviu Vişan, Dan Fornade ş.a.

Acum, când tâmplele au albit de înţelepciunea celor 70 de ani, noi, colegii, îi dorim lui  Iulian Patca sănătate şi multă inspiraţie pentru a ne bucura pe mai departe de scrierile sale. La mulţi ani!

Al.Florin Ţene