Aniversări 2016/2017. ORAŞUL – 10 ani de revistă. Fundaţia Culturală CARPATICA – 20 de ani

Începută la fine de an 2016, seria manifestărilor aniversare dedicate împlinirii a 10 ani de apariţie neîntreruptă a Revistei de cultură urbană ORAŞUL şi a două decenii de existenţă a Fundaţiei Culturale CARPATICA a continuat şi în 2017 printr-un eveniment de anvergură, care a adunat în jurul organizatorului principal – arh. Ionel VITOC, director general al revistei, fondator şi preşedinte al fundaţiei – reprezentanţi ai elitei culturale a Clujului. A fost lansat numărul dublu 39-40 al Revistei ORAŞUL, care apare sub egida Fundaţiei Culturale şi de Caritate pentru Protecţia Patrimoniului Cultural Naţional CARPATICA şi a Uniunii Universităţilor Clujene (patronaj cum nu se poate mai onorant). Aşadar, o nouă revistă despre ORAŞUL meu, al tău, al nostru…, pe care l-am urmărit în evoluţie, desluşindu-i semnificaţiile ascunse în spatele cuvintelor. Un dublu număr aniversar, cum n-a mai fost, dar care, cu siguranţă, va mai fi, căci rădăcinile sunt de-acum viguroase, sigure şi sănătoase, anul se-anunţă dătător de speranţă, managementul, echipa redacţională şi colaboratorii – în formă şi cu poftă de scris!

Revista este deschisă de trei editoriale: primul, al fondatorului, preşedintelui şi directorului general – arh. Ionel Vitoc, care, într-o lungă confesiune, vorbeşte despre „20 de ani de activitate a Fundaţiei Culturale şi de Caritate pentru Protecţia Patrimoniului Cultural Naţional CARPATICA şi 10 ani de apariţie continuă a revistei de cultură urbană ORAŞUL”, prefigurând şi câteva obiective pentru anul 2017; cel de al doilea, al Acad. Ioan-Aurel Pop – „Fundaţia Culturală CARPATICA şi Revista de cultură urbană ORAŞUL la ceas aniversar” (de fapt, o lecţie de istorie care ne poartă din Evul Mediu până astăzi); cel de-al treilea editorial, semnat de Prof. Mircea Popa, tratează o temă foarte actuală: „Raţionalitate şi iraţionalitate istorică”. Cititorii mai găsesc în paginile revistei articole foarte interesante despre: „Proiectul SERVUS ITALIA, DE LA CLUJ-NAPOCA – valoroasă punte culturală româno-italiană” (Michaela Bocu); în secţiunea Retrospective istorice: „Din nou despre Cluj-Napoca. Retrospective istorice” (Acad. Dumitru Protase); „Ambasada şi românii din Ungaria” (George Albuţ, diplomat); „100 de ani de la intrarea României în război. August-septembrie 1916…” (Ana Victoria Sima); în secţiunea Istorie şi cultură: „Războiul trăit acasă. Cuvinte de la amvon de sărbători (1914-1918) (Andreea Dăncilă-Ineoan, Marius Eppel). Iniţiatorul şi îngrijitorul rubricii Porţile unui veac, poetul Horia Bădescu, oferă un nou episod din „Exerciţii de memorie – Anul 1918”. Istoricul Vasile Lechinţan reţine atenţia cu episodul VIII din „Enciclopedia Clujului”, precum şi cu cea de a XXII-a ediţie a albumului „Clujul interbelic” – fermecătoare istorie ilustrată a Clujului care a fost şi nu se va mai întoarce niciodată!; Octavian Căpăţână scrie despre „Mihai Eminescu – Gânditor de geniu, scriitor, ziarist” (cu o versiune şi în limba engleză); Constantin Cubleşan – „Modernitatea ţăranilor Creangă şi Brâncuşi”; Acad. Răzvan Theodorescu – „Vida ca paradigmă”; Acad. Marius Porumb – „Doi magnifici ai culturii române s-au întâlnit la Baia Mare în 1973: Mitropolitul Bartolomeu şi sculptorul Gheza Vida”; Mircea Popa – „Baladescul coşbucian”; Negoiţă Lăptoiu – „Evocare centenară. Momentul Ştefan Luchian în arta românească – toate înscrise sub genericul „Valori româneşti. Sub cupola Saloanelor de iarnă CARPATICA, Galeria „Casa Artelor” a fost o „Ambianţă promotoare de valori autentice”, despre care scrie criticul Negoiţă Lăptoiu; impresii din „Tabăra Internaţională de Artă Vălenii Şomcutei, CIVITAS SOLIS, CIVITAS ARTIS – sau locul unde forma şi culoarea se transformă în metafore muzical-metafizice” consemnează Michaela Bocu, albumul fotografic al celei de a VIII-a ediţii a taberei din 2016 completând textul.

În continuare, rubricile „Viaţa creştină”: Pledoarie pentru omul întreg – Ioan Chirilă; „Tableta”: Gheorghe îmi povesteşte de Ionel Vitoc; „Sceptic sub acoperire”: Monedele şi monadele lui Marcel Mureşeanu; „Poezie” de Doina Cetea; „Proză” de Dumitru Cerna şi Dafin Mureşanu; „Traduceri”: Alessandro Baricco, „Mireasa tânără”, traducere de Gabriela Lungu; „Eseu”: Feminitatea paradisiacă de Titu Popescu; „Reportaj”: Fântânile din Roma de Constantin Zărnescu; „Raftul cu cărţi”: Ioan-Aurel Pop – Transilvania, starea noastră de veghe, comentariu de Mircea Popa, Vasile G. Dâncu – Universul mama de Constantin Cubleşan şi Constantin Virgil Gheorghiu – Un scriitor român „pentru uzul străinătăţii” de Adrian Ţion. Sumarul continuă cu „Aniversări”, „Frânturi transilvane”, „Muzică”, „Cinema”, „Mapamond”, „Români pretutindeni”, „In memoriam”, „Cum vorbim, cum scriem”, „Revista revistelor” – toate, dar toate, merită citite, unele chiar cu creionul în mână!

***

Partea a doua a acestui consistent număr aniversar (lansat, din motive obiective, la fine de ianuarie 2017) conţine aşa-numitul subcapitol (care ar putea, la fel de bine, să constituie chiar un volum de sine stătător) ORĂŞENII ORAŞULUI despre revista de cultură urbană ORAŞUL. Textul introductiv, „În loc de prefaţă. Gânduri risipite pe-aleile ORAŞULUI”, semnat de Michaela Bocu, oferă reperele determinante ale „naşterii” acestei a doua părţi a revistei:

Un gând, multiplicat în cele din urmă într-o aşa-numită opera aperta, susceptibilă, oricând, de completări şi metamorfoze, cu tematici multiple, fluctuante în timp, dar păstrând, totuşi, o anume specificitate ritmică, o bine temperată rigoare interioară.

O reunire de spirite alese, de luptători pentru „minte, inimă şi literatură”, de militanţi pe tărâmul culturii înalte, ai civismului şi locuirii paşnice în limitele polis-ului Cluj-Napoca întemeia, acum un deceniu, la iniţiativa şi sub directoratul arhitectului clujean Ionel VITOC, Revista de cultură urbană ORAŞUL. Admirabilă şi generoasă întreprindere, care a realizat şi continuă să o facă, cu pasiune şi ardoare, „electrocardiograma” oraşului în context naţional şi internaţional, revelând aspecte contemporane sau altele uitate sau mai puţin cercetate dintr-o devenire milenară.

Revista noastră, revista Clujului, revista clujenilor îşi propunea, dintru început, înscrierea pe o traiectorie a calităţii – care alege valoarea şi elimină balastul –, punând în mişcare creaţia şi pe creatorii aleşi. Oferind deschideri în mai toate direcţiile înţelepciunii umane, în varii direcţii de investigaţie estetică, Revista ORAŞUL s-a dorit a fi şi un centru care să coaguleze creator puncte de vedere referitoare la tot ceea ce „mişcă” în cetate, un centru dinspre care să iradieze autoritate şi ideal, patos, artă adevărată, judecăţi de valoare, inestimabile notaţii personale, idei în premieră absolută.

După 10 ani, la această fericită aniversare a Revistei ORAŞUL – integrată aniversării a 20 de ani de la înfiinţarea Fundaţiei Culturale CARPATICA – am ales să adresăm câteva întrebări unor colaboratori apropiaţi, ocazionali ori simpli prieteni ai ORAŞULUI, cu scopul de a le cunoaşte părerea în legătură cu iniţiativa aceasta a fondatorului şi directorului general al publicaţiei, arhitectul clujean Ionel Vitoc, iniţiativă pe care am îmbrăţişat-o cu entuziasm, reuşind să o aducem acum la înălţimea unui deceniu. Iată întrebările:

x După 10 ani… (nu după 20, ca-ntr-unul dintre romanele adolescenţei noastre), presimt venind spre noi suflul cuceritor, optimist, al noii primăveri a ORAŞULUI. Cum percepeţi acest sentiment, această stare? • Când şi în ce împrejurări v-aţi apropiat de ORAŞUL? Altfel spus, ce v-a îndemnat să-i treceţi pragul? • Ce v-a oferit şi ce nu v-a oferit ORAŞUL? Câte din aşteptările cu care v-aţi „înarmat” şi aţi pornit la drum vi s-au împlinit? • Cum se poziţionează ORAŞUL în concertul revistelor clujene sau chiar la nivel de ţară şi care consideraţi că-i sunt elementele definitorii? • Ce înseamnă pentru dumneavoastră Revista de cultură urbană ORAŞUL: un loc al întâlnirilor între confraţi, o agora de idei, o oază de linişte în care se petrece refacerea, transgresarea unor experienţe de tip spiritual sau un mod de-a da consistenţă propriei vieţi lăuntrice? • Are Revista ORAŞUL perspective de dezvoltare? În ce direcţie/ direcţii? • ORAŞUL – o posibilă rampă de lansare în diverse domenii ale artelor, culturii, ştiinţelor? • Ne aflăm la un moment în care povestea noastră anticipează alte experienţe, alte provocări; totul ca un dar întors. Vă încumetaţi să mergem mai departe?

Un gând, mai multe gânduri, în loc de prefaţă, ca un prolog la mărturiile ce urmează. Iată-le aşternute aici, la dispoziţia cititorilor, a prietenilor ştiuţi şi neştiuţi ai ORAŞULUI. Dacă revista va merge mai departe? Cu siguranţă, întrucât cadenţa vieţii determină alte subiecte, teme, conexiuni şi finalităţi în stare să susţină spectacolul lumii, izvorul, pana scriitorului, spaţiul sonor al muzicianului, dinamica volumetriilor de pe planşeta arhitecţilor, ritmurile şi culorile pictorului, universul infinit al omului de ştiinţă. Adică viaţa, pulsaţia ORAŞULUI.

Semnează mărturii, gânduri, eseuri – poeţi prozatori, universitari, muzicieni, diplomaţi, arhitecţi, ziarişti, între care: Horia Bădescu, Acad. Horia Colan, Viorel Hodiş, Negoiţă Lăptoiu, Vasile Lechinţan, Teodor Mateescu, Dafin Mureşeanu, Marcel Mureşeanu, Mircea Popa, Titu Popescu, Constantin Rîpă, Adrian Ţion, Constantin Zărnescu, Eugen Albu, George Albuţ, Teodor Ardelean, Maria Baltă (Germania), Victor I. Bercea, Pamfil Bilţiu, Dorin Boilă, Hanna Bota, Oksana Florescu, Gheorghe Gheorghiade, Gabriela Leoveanu, Teofil Lung, Lazăr Marian, Liliana Mihuţ, Matei Miko, Irina Petraş, Silvia Pintea, Mihai Posada, Mircea Suciu (ICR New York), Ioan Tomoiagă, Dinu Virgil Ureche, Anita Zărnescu Leguay (Franţa).

Pe ultima copertă – un splendid poem semnat de Mircea Petean,ORAŞUL MEU, din care reproducem doar finalul:… „n-o să mă apuc acum să scriu la comandă/ un poem despre oraşul meu/ necum o capodoperă/ pentru simplul motiv că – / aşa cum scriam odinioară – / Clujul e chiar Poemul care se scrie singur

***

Academicieni, universitari din linia întâi a ştiinţelor şi culturii clujene, scriitori şi artişti plastici de acelaşi calibru au asistat, în ambianţa Galeriei CASA ARTELOR a Fundaţiei Culturale CARPATICA (B-dul Eroilor nr. 16) la vernisajul unei expoziţii cuprinzând copertele tuturor numerelor de revistă apărute în cei 10 ani – creaţii de remarcabilă forţă, frumuseţe şi originalitate grafică ale artistului plastic Valeriu Gheorghe Teodorescu. Cum niciodată nu este destul să vorbim despre Eminescu, lansarea revistei ORAŞUL a fost precedată de: proiecţia unui film dedicat LUCEAFĂRULUI, a cărui coloană sonoră a redat poemul„Luceafărul” în lectura lui George Vraca; prezentarea spectacolului „Luceafărul”, realizat de actriţa Elena Ivanca cu participanţii la Tabăra de artă pentru copii de la Vălenii Şomcutei, ediţia 2013, în care copii de naţionalităţi diferite au recitat „Luceafărul” într-o română impecabilă!; ceremonia înmânării de diplome şi medalii aniversare susţinătorilor, colaboratorilor şi participanţilor la manifestările ORAŞULUI şi ale Fundaţiei CARPATICA: Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, Prof.dr. Ioan Bolovan – prorector al UBB, Prof.dr. Radu Ioan Munteanu, Gheorghe Buda – primar din Vălenii Şomcutei şi consilierul Mircea Lupuţ; dr. Matei Miko, regizoarea Ina Hudea, percuţionistul de talie internaţională Mircea Gheorghe Ardelean, pictorul Mircea Ardelean, poetul Horea Muntenuş, pictorul Teodor Botiş, scriitorul Constantin Zărnescu, pictoriţa Manuela Botiş, Anita Zărnescu Leguay (Franţa), prof. Mariana Simionescu, graficianul Valeriu Teodorescu; participanţilor la Saloanele „Carpatica”, aflate deja la cinci ediţii, organizate prin eforturile criticului de artă Negoiţă Lăptoiu: artiştii plastici Andrei Şchiopu, Adrian şi Rodica Tarţa, Elena Basso Stănescu, Angela Popescu, Radu Pulbere, Liviu Mocan, Ioan Horvath Bugnariu, Corina Horvath Bugnariu, Raveca Brânzaş, Mariana Bojan, Ioana Antoniu ş.a. În acest cadru, sculptorul Liviu Mocan a oferit criticului Negoiţă Lăptoiu, în semn de omagiu, o sculptură în bronz însoţită de acest comentariu: „Dacă timpul e liniar şi rapid (la fiecare două secunde moare un om), pictorii vin şi opresc ici-colo timpul, sculptorii opresc o amintire, o stare, scriitorii opresc şi comemorează fenomene. Negoiţă Lăptoiu, prin pana lui, a oprit în cărţile lui acest timp”. Şi, pentru că întregul eveniment s-a aflat sub semnul lui Eminescu, actorul Dorel Vişan a recitat „Mortua est!”. Magistrală rostire, memorabilă aniversare!

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro