Angelino Alfano, de la succesor la trădătorul lui Berlusconi

El Pais

Angelino Alfano, un avocat în vîrstă de 42 de ani din Sicilia, care în 2008 a fost ministru al justiţiei în guvernul Berlusconi şi menit să-i devină succesor în fruntea Poporului Libertăţii (PdL), este cel care a orchestrat căderea politică a lui Il Cavaliere şi s-a dezis de el, după ce i-a fost slujitor fidel timp de 20 de ani.

Numit ministru al justiţiei în 2008, el este autorul a “laudo Alfano”, una din legile făcute pe măsura lui Berlusconi, poate cea mai scandaloasă dintre ele, care cerea suspendarea tuturor proceselor penale, care vizau cele mai înalte autorităţile ale statului – de la preşedinte, la premier şi preşedinţii Camerei şi Senatului – în timpul exercitării mandatelor lor.

Legea a fost în vigoare doar un an, din august 2008 pînă în octombrie 2009. Fidelitatea lui Alfano a fost din nou demonstrată în 2012, cînd Berlusconi a decis să lase să cadă guvernul lui Mario Monti şi s-a folosit din nou de Angelino Alfano. Iar Alfano a ascultat ordinele, cum a făcut şi cînd şeful său a fost chemat la tribunalul din Milano, iar el a venit alături de alţi membri de elită al PdL să protesteze.

Toate acestea le-a făcut Alfano, fie că a considerat că este bine sau nu. În final s-a răzvrătit. Unii spun că în ziua pe care Berlusconi nu o va uita niciodată, el nu a vrut să-i răspundă şefului la telefon în timp ce acesta punea la cale cu miniştrii demisionari – Nunzia De Girolamo (agricultură), Beatrice Lorenzin (sănătate), Maurizio Lupi (infrastructură şi transport) şi Gaetano Quagliariello (reforme constituţionale) – o rebeliune pe care nimeni nu şi-o imaginase.

Şi s-a răzvrătit din nou. În timp ce Berlusconi îşi număra înfrigurat susţinătorii în rîndul deputaţilor şi al senatorilor, Alfano a dispărut. Dar a fost văzut alături de premierul Enrico Letta, cu care în aceste cinci luni a dezvoltat o afinitate politică incompatibilă cu cea a şefului său, tot mai aproape de expulzarea din Senat şi de arestul la domiciliu. Berlusconi a căzut în propria capcană politică. Pînă acum, el s-a folosit de puterea reprezentării sale parlamentare pentru a cere, a condiţiona şi a şantaja autorităţile statului şi a obţine o salvare de justiţie.

Dar nu mai are în spate un PdL unit care să-l susţină. În votul din parlament mai mulţi disidenţi – între care s-au aflat şi unii din reprezentanţii funeşti ai politicii italiene, precum fostul guvernator al Lombardiei, Roberto Formigoni – au încercat să formeze un nou grup. Nu crede însă nimeni că liderul detronat, care ştie atît de multe despre ei şi căruia unii îi datorează foarte mult, îşi va aştepta liniştit sfîrşitul.