Ambasadoarea SUA în România interesată de stadiul proiectului de amplasare a bustului lui Woodrow Wilson în zona centrală din Cluj-Napoca

Bustul fostului președinte al Statelor Unite ale Americii Woodrow Wilson va fi amplasat în Piața ”Lucian Blaga” din centrul orașului Cluj-Napoca. Primarul Emil Boc i-a dat asigurări ES Kathleen Ann Kavalec, ambasadoarea Statelor Unite ale Americii, că ansamblul arhitectural-sculptural „Woodrow Wilson” aflat în prezent în curtea de pe strada Pasteur a Universității de Medicină și Farmacie va fi relocat în primăvara anului 2024.

„În contextul proiectului „Creșterea și îmbunătățirea spațiului pietonal în zona urbană: reabilitare și extindere zonă pietonală Piața Lucian Blaga, strada Republicii (primul tronson), strada Napoca, strada Petru Maior, strada Emil Isac și amenajare piste de biciclete” Primăria municipiului Cluj-Napoca are în vedere amplasarea bustului statuii Woodword Wilson în Piața Lucian Blaga. Finalizarea lucrărilor de reabilitare şi reamplasare a ansamblului arhitectural-sculptural „Woodrow Wilson” din Cluj-Napoca este prevăzută pentru primăvara anului 2024”, i-a transmis primarul Emil Boc ES Kathleen Ann Kavalec, ambasadoarea Statelor Unite ale Americii.

Diplomatul american s-a aflat pentru a doua oară în vizită oficială la Cluj-Napoca, prima vizită a E.S Ann Kavalec fiind în municipiu în luna mai a acestui an cu prilejul vernisajului expoziției „We the People: 25 Years of Strategic Partnership”.

„Subiectele de discuţie s-au axat pe extinderea colaborării economice și sprijin pentru investițiile americane, dincolo de excelenta colaborare în plan politic, cultural, academic și strategic.

Am abordat implicit teme legate de colaborarea dintre Municipiul Cluj-Napoca și oraşele înfrăţite din Statele Unite ale Americii – Columbia (Carolina de Sud, SUA), East Lansing (Michigan, SUA) și Rockford (Illinois, SUA). De asemenea, dna ambasadoare și-a manifestat interesul cu privire la stadiul proiectului de relocare a ansamblului arhitectural-sculptural „Woodrow Wilson”. (…)

Am punctat de asemenea în cadrul întrevederii modul în care Cluj-Napoca își consolidează dimensiunea de inovare și dezvoltarea printr-o abordare de tip „ecosistem”, în care toți cei implicați în viața orașului colaborează pentru dezvoltarea comunității. O altă temă cheie este transformarea fenomenului de „exod al creierelor” / „brain drain” în „brain gain”, anume atragerea și păstrarea resursei umane”, a transmis Emil Boc.

Pe durata vizitei la primărie, E.S. Dna. Kathleen Ann Kavalec a fost însoțită de dl Peter Hansen, Ofițer Economic și de dna Simona Nănescu, Specialist Economic la Ambasada SUA în România.

Rolul lui Woodrow Wilson în Primul Război Mondial

Woodrow Wilson (1856-1924) este cunoscut astăzi în întreaga lume, nu neapărat pentru politica sa internă ca preşedinte al Statelor Unite ale Americii (al 28-lea şef de stat, cu două mandate, între 1913-1921), ci mai ales pentru rolul jucat în Primul Război Mondial şi în negocierile pentru încheierea tratatelor de pace din anii 1919-1920. Intelectual, idealist, universitar ajuns relativ târziu în politică, în al doilea an al mandatului său s-a confruntat cu o mare provocare în plan extern, respectiv izbucnirea Primului Război Mondial. Fără ezitări, preşedintele Wilson a decis proclamarea neutralităţii Statelor Unite, hotărârea sa fiind sprijinită de marea majoritate a populaţiei. Dar, evenimentele tragice care au urmat anului 1914, mai precis scufundarea a numeroase vase pe care erau îmbarcaţi pasageri americani, de către submarinele germane, l-au determinat pe omul de stat să regândească politica de neutralitate şi izolaţionism a Statelor Unite. Conform opiniei politologului şi diplomatului Henry Kissinger, şeful de stat nu a motivat intrarea în război a Statelor Unite pe baza unor nemulţumiri anume. Războiul avea mai degrabă, în opinia sa, o justificare morală, al cărui scop primordial era o nouă şi mai corectă ordine mondială. În aprilie 1917, în discursul din Congres, prin care a solicitat proclamarea războiului împotriva Germaniei, Wilson a susţinut implicarea în conflict din necesitatea de a apăra ceea ce este drept, „şi ne vom lupta pentru lucrurile pe care le-am avut întotdeauna cel mai aproape de inima noastră – afirma preşedintele Wilson – : pentru democraţie, pentru dreptul celor supuşi autorităţilor de a avea o voce în propriile lor guverne, pentru drepturile şi libertăţile naţiunilor mici, pentru instaurarea unei domnii universale a dreptului de către popoarele libere acţionând de comun acord, astfel încât să aducă pacea şi siguranţa tuturor naţiunilor şi să facă lumea cu totul, în sfârşit, liberă”.

„Cele 14 puncte”

Concret, în data de 8 ianuarie 1918, în faţa celor două camere reunite ale Congresului, preşedintele Wilson a prezentat obiectivele de război ale Statelor Unite, dându-le forma celor „14 puncte”. Prin intervenţia sa a încercat să contureze un proiect viabil pentru restabilirea păcii în Europa după încheierea ostilităţilor. Discursul a fost rostit cu aproximativ 10 luni înainte ca Armistiţiul cu Germania să încheie Primul Război Mondial. Declaraţia a devenit baza termenilor capitulării acesteia, aşa cum a fost negociată la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919 şi cum s-a legiferat prin tratatul de la Versailles.

În lucrarea „Diplomaţia”, Henry Kissinger susţine că Wilson a descris opt dintre aceste puncte ca fiind obligatorii, asta însemnând că „trebuiau neapărat” să fie îndeplinite. Acestea erau: diplomaţia deschisă (fără acorduri secrete în viitor); libertatea absolută a navigaţiei pe mări, în afara apelor teritoriale, fără constrângeri pentru navigaţia hotărâtă la nivel internaţional; eliminarea la scară cât mai largă a tuturor barierelor economice şi stabilirea unor condiţii comerciale echitabile între naţiuni; dezarmarea generală; rezolvarea imparţială a disputelor coloniale; retragerea Germaniei din teritoriile ruseşti ocupate; eliberarea Belgiei şi restituirea tuturor drepturilor sale; înfiinţarea unei Societăţi a Naţiunilor „întemeiată pe garantarea reciprocă a independenţei politice şi integrităţii teritoriale a membrilor săi, fie ei mari sau mici” (punctul 14).

Wilson a prezentat celelalte 6 puncte, care erau mult mai specifice, accentuând că „s-ar cuveni” (şi nu „trebuiau neapărat”) realizate, fiindcă, după părerea lui, nu erau absolut indispensabile. Aici erau incluse: reintrarea Alsaciei şi Lorenei în posesia Franţei; rectificarea frontierelor italiene; autonomia minorităţilor din Imperiul austro-ungar („Popoarelor din Austro-Ungaria, cărora noi dorim să le vedem salvgardat şi asigurat locul printre celelalte naţiuni, trebuie să le fie acordată cea mai largă autonomie”); evacuarea Balcanilor şi recunoaşterea independenţei politice, economice şi a integrităţii teritoriale a statelor balcanice; suveranitatea integrală a teritoriilor turceşti ale Imperiului Otoman şi internaţionalizarea Dardanelelor; crearea unei Polonii independente, cu acces liber şi direct la mare.

Principiile președintelui SUA au impulsionat şi justificat revendicările naţionale ale popoarelor conlocuitoare în cadrul Imperiului austro-ungar. Conştienţi de importanţa principiului autodeterminării, regăsit între „Cele 14 puncte” enunţate de Wilson, pe parcursul anului 1918, intelectualii românii şi-au fundamentat teoretic revendicările bazându-se pe conţinutul acestora. Evenimentele ulterioare, cu deosebire Marea Unire înfăptuită în 1 decembrie 1918, au confirmat că aceasta a fost alegerea cea mai potrivită.

C.P.