Amalgam

RADU VIDA

Ciudat sfîrşit de săptămînă!  Departe, în America, ICRNY a lansat cea mai cuprinzătoare antologie a lui Nichita Stănescu; românii de la New York au ascultat muzică de Dinu Lipatti şi au vorbit despre Dumitru Ţepeneag.

Noi, aproape că i-am uitat.
Astăzi chiar, la München, Asociaţia Pentru Promovarea Culturii şi Tradiţiilor Române, împreună cu comunitatea Română Unită din centrul Bavariei, îi cheamă pe românii din zonă la un spectacol eveniment: Lumină Lină. Victor Rebenciuc şi Grigore Leşe vor recita, respectiv cînta pe versurile lui Ioan Alexandru.

Noi, aproape că l-am uitat.
Falsa prietenie dintre noi şi sîrbi iese din nou la iveală.  Minorităţile româneşti de acolo sînt tot mai oropsite şi, cu toate promisiunile, făcute doar pentru a li se accepta cererea de primire în UE, vecinii noştri le caută în coarne celor care au rămas, cîndva, pe dinafara ţării. În Valea Timocului e jale.

Dar noi, habar nu avem de ei.
În Tiraspol, ruşii au introdus tot felul de arme şi, spun anume gazete de peste Prut, se pregătesc provocări pentru a justifica prezenţa armatelor străine pe teritoriu românesc.

Iar noi, nimic…
Ba nu, îi ascultăm cu evlavie pe unii dinte cei mai de seamă politicieni ai Europei, sfătuindu-ne cum să fim cuminţi, de ce să ne plecăm capul şi , dacă se poate, să uităm de unde venim, cine sîntem şi de ce nu mai trebuie să existăm. Stăm cu gura căscată şi ascultăm cum madama din fier Krupp, Angela Merkel, face propuneri pentru înflorirea Europei. Zice că trebuie-musai ca  alcătuirea bugetelor statelor membre în UE să fie aprobată de mai marii zilei. Care, în opinia ratată a fizicii ciudate, promovate de Cancelarul german, ar trebui să fie comisarul pentru economie. Care, bineînţeles, să fie german! În paranteză fie spus, am auzit un ins, fără nici o pretenţie de cunoscător, spunînd că ar trebui ca acel comisar să fie albanez, spre exemplu, iar bugetul Germaniei să fie alcătuit în aşa fel încît să le ajungă şi kosovarilor oareşce mărunţiş. Restul – grecilor. Cum vocea interlocutorului nostru nu poate fi auzită de la tribuna popularilor evropeni, rămîne să fim de acord cu madama. Pentru că, nu-i aşa, ca să te afli popular la nivel continental, nu e suficient să plăteşti (se aude că PDL-ul nost’ a dat 200.000 euro pentru a… ştiţi dumneavoastră, dar cotizează din greu şi UDMR), ci trebuie să fii şi populist, să explici oamenilor din ţara ta că e bine să privatizezi tot, în favoarea lor, că trebuie să emigrăm cu toţii, doar pentru că acolo se asigură locuri de muncă.

Of!
Am tras aer în piept. M-am liniştit. Pentru că, ştiţi dumeavoastră, capra vecinului… Citeam un sondaj făcut în Italia. Cică, acolo există 50.000 de oameni ai străzii. Care n-au avut niciodată locuinţă deasupra capului. Dintre aceştia, 60% sînt străini. Cei mai mulţi? Români, desigur, 11,6%. După noi: marocanii, tunisienii… care şi-au pierdut locurile de muncă, au divorţat ori s-au îmbolnăvit. Imigranţii fără de locuinţă sînt tineri. Italienii au vîrsta medie de 60 de ani.  Să nu fi citit madama de fier pe conaţionalul Georg Simmel? Sau pur şi simplu nu-i pasă de individualismul singurătăţii şi lasă sociologia fenomenologică pe seama îmbogăţirii unora în detrimentul altora.  În traducere: unii cu austeritatea, alţii cu traiul pe vătrai!