Alexandru Antik – Viziuni în întuneric

Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN), în colaborare cu Z Angles Gallery din Cluj-Napoca, organizează, în perioada 21 mai – 26 iunie 2016, expoziţia „Viziuni în întuneric”, semnată de Alexandru Antik, unul dintre cei mai semnificativi artişti contemporani, cu o contribuţie definitorie la statornicirea practicii artistice conceptuale şi a performance-ului în spaţiul artelor vizuale din România. Vernisajul expoziţiei a avut loc vineri, 20 mai 2016.

Curator: Sebestyén György Székely, iniţiator Z Angles Gallery. Comisar de expoziţie: Alexandra Sârbu.

Expoziţia face parte din programul expoziţional al Z Angles Gallery Cluj-Napoca şi este un proiect realizat în colaborare cu Muzeul de Artă Cluj-Napoca.

Artă în pivniţa muzeului

Alexandru Antik (n. 1950 la Reghin; trăieşte şi lucrează la Cluj) este o personalitate importantă a acelei generaţii de artişti care, începînd cu sfîrşitul anilor 1970 (în plină perioadă comunistă), s-a direcţionat către o abordare conceptuală a artei şi spre procesualitatea ei, punînd sub semnul întrebării statutul artefactului şi rolul autorului. Activitatea lui Antik include „ipoteze de obiecte” (din porţelan), instalaţii, exerciţii de body art, acţiuni, performance-uri, manifestări intermedia şi multimedia. Ceea ce frapează privind această operă care acoperă deja mai bine de patru decenii este fascinaţia artistului pentru experimentarea de noi medii şi instrumente recente ale artei.

Începuturile sale artistice sînt strîns legate de acea efervescenţă creativă şi ideatică care s-a format la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, la secţia de ceramică, în jurul asistenţilor universitari Ana Lupaş şi Mircea Spătaru. Această secţie, iar mai tîrziu Atelierul 35 condus de Ana Lupaş (subunitate a Uniunii Artiştilor Plastici dedicată tinerilor), a sprijinit apariţia celei de-a doua generaţii a artiştilor din România, care şi-a legat credo-ul artistic atît de ideile neo-avangardei, cît şi de postmodernitate. Expoziţia include în circuitul expoziţional pivniţele spectaculoase ale clădirii Muzeului de Artă Cluj – Palatul Bánffy. Doi factori importanţi au determinat alegerea acestui spaţiu. Alexandru Antik a folosit deseori pivniţe pentru instalaţiile sau acţiunile sale. Atmosfera şi conotaţiile acestui tip de încăperi rezonează adesea cu înţelesurile lucrărilor sale. Pe de altă parte, pivniţele (încăperile subterane, cavernele) pot sugera pregnant rolul artei şi al artistului în societate în diferite perioade istorice. În ultimul deceniu al regimului Ceauşescu, în 1986, Antik a realizat acţiunea Visul n-a pierit în pivniţa Muzeului de Istorie a Farmaciei din Sibiu. Aceasta a fost o acţiune dramatică şi „sîngeroasă” (la propriu, în recuzita acţiunii regăsindu-se şi intestine de vită), întreruptă de un reprezentant al Securităţii înainte ca artistul să poată inscripţiona cu lampă de benzină, pe pereţi, cuvintele: „Visul n-a pierit”. Acţiunea întreruptă de cenzură a devenit un moment legendar al curajului artistic din România, într-o societate îngheţată de ideologie şi dominată de frică şi sărăcie.

După evenimentele din 1989, Antik a continuat să caute noi forme de exprimare, însă într-un context şi o scenă artistică radical schimbată. El a devenit un exponent marcant al artei performance-ului şi new media, participînd la numeroase evenimente prestigioase din ţară şi din străinătate. Cu toate acestea, el şi-a păstrat atitudinea alternativă, punînd permanent sub semnul întrebării autoritatea şi acţionînd insistent în direcţia îmbunătăţirii relaţiei dintre artă, societate şi educaţie.

Expoziţia nu este o retrospectivă, chiar dacă sînt expuse şi lucrări mai vechi. Concepţia expoziţiei se sincronizează cu practica artistului de reciclare a propriilor viziuni, ceea ce îi oferă posibilitatea de a interveni în propria operă, de a aduce îmbunătăţiri, de a dezvolta sau chiar reface radical unele proiecte, subliniind astfel prioritatea ideii artistice faţă de forma plastică.

Expoziţia „Viziuni în întuneric” îşi propune să detensioneze şi să concilieze contrastul dintre o carieră artistică rebelă care nu se supune categorisirilor muzeale şi canonizarea instituţională care i s-ar cuveni acestei importante opere. Am răspuns acestei provocări prin „exilarea” metaforică a artistului în pivniţele „întunecate” ale unui muzeu de artă.

Acest exil păstrează şi subliniază mesajul lui Antik: arta trebuie să trezească gînduri, ea nu trebuie să fie confortabilă nici pentru autoritate, nici pentru privitor, nici chiar pentru artistul însuşi.