Alegerile municipale din Italia: Centrul-dreapta a pierdut oraşele mari, iar pentru M5S a început degringolada

La Stampa

Recentul scrutin din Italia a pus în lumină încă o dată diferenţa dintre alegerile administrative şi cele parlamentare, schimbarea pretenţiilor cetăţenilor de la candidaţi şi oferta politicii pe aşa-numita piaţă electorală. Centrul-dreapta a pierdut administrarea oraşelor importante, în timp ce Mişcarea Cinci Stele (M5S) a lui Beppe Grillo şi-a început degringolada.

Dacă, aşa cum pare probabil, Gianni Alemanno va fi învins în turul doi de Ignazio Marino, candidatul PD la Primăria Romei, centrul-dreapta, care de la fondarea Republicii a contat pe majoritatea sprijinului italienilor, nu va conduce niciunul dintre cele mai importante oraşe al ţării. Există chiar riscul de a pierde o parte din bastioanele tradiţionale în oraşele de dimensiuni medii, care, mai ales în nord, au asigurat întotdeauna un vot amplu şi sigur pentru centrul-dreapta.

După 20 de ani, leadership-ul carismatic al lui Berlusconi nu a reuşit să creeze o clasă conducătoare cu personalităţi adaptate la nevoile guvernării în teritoriu. În cazurile cele mai fericite, “a adoptat” lideri locali de provenienţă democrat-creştină sau socialistă, în timp ce în altele a aruncat în lupta politică manageri de publicitate, sau femei prea ambiţioase.

Cea de-a doua cauză a înfrîngerii severe a centrului-dreapta se explică prin faptul că, într-o perioadă de criză economică se aşteaptă de la autorităţile locale siguranţă socială, menţinerea nivelului serviciilor publice, stimularea dezvoltării şi ocupării forţei de muncă, aşteptări în general receptate mai mult de candidaţii stîngii şi mai puţin de cei ai alinierii opuse.

De aceea, dacă centrul-dreapta vrea să îşi asigure un viitor mai puţin sumbru, nu va trebui să se gîndească doar la perioada de după Berlusconi, la construirea unui partid şi a unei clase conducătoare la înălţimea provocărilor următoarelor decenii, ci şi la cum să-şi adapteze programul politic la cerinţele schimbate ale blocului social care, în ultimii ani, a format nucleul dur al consensului electoral pentru el.

Beppe Grillo este în mod cert liderul cel mai detestat din “citadela politică”. În cîteva luni, insultele şi spiritul critic au făcut din M5S un corp străin în sistemul politic în care a irumpt formaţiunea după scrutinul parlamentar din 24-25 februarie.

Nimic nou – cine cîştigă ia în derîdere adversarul, cine pierde “îşi linge rănile”. Dar, în spatele reacţiilor sarcastice, de data aceasta s-a întrezărit aproape o euforie, care se poate explica printr-un sentiment ce merge dincolo de simpla satisfacţie pentru înfrîngerea politică a adversarului: ideea că pentru Grillo şi M5S a început degringolada şi că au zilele numărate.

Motivele pentru înfrîngerea lui Grillo sînt: candidaţi puţin cunoscuţi, acţiune politică dezamăgitoare desfăşurată de parlamentarii săi, profilul mai naţional decît local al mişcării, rolul jucat de însuşi Grillo mai puţin prezent şi eficient decît în alegerile parlamentare.

Criza M5S nu anulează însă raţiunea care a dat forţă mişcării: urgenţa unei reforme profunde a sistemului politic, a modului său de funcţionare şi a cantităţii de resurse publice care îi sînt alocate.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.